Pe 11 iulie 2017, la Severin avea loc un eveniment emoționant de evocare a celor zece eroi martiri gorjeni executați în vara anului 1917 de armata germană, acuzați că au susținut grupul de partizani condus de învățătorul Victor Popescu. La inițiativa urmașilor celor zece martiri gorjeni a fost dezvelită o placă memorială în amintirea acestora. La acea vreme se vorbea despre ridicarea unui monument, chiar în anul Centenarului. Autoritățile locale par să nu fi uitat de această promisiune solemnă.

POATE DNA SE AUTOSESIZEAZĂ: CRAPĂ REŢEAUA TERMICĂ DE 90 DE MILIOANE DE EURO REABILITATĂ DE RAAN ŞI FIRMA LUI GEORGICĂ CORNU

Reabilitată între anii 2005 şi 2009, în urma unui credit uriaş, de 90 de milioane de euro, luat de la bănci, credite care au îngropat RAAN şi au adus-o în faliment, reţeaua de termoficare a oraşului Drobeta-Turnu-Severin are mari probleme, deoarece conductele se sparg una după alta. Reprezentanţii societăţii care repară acum zecile de avarii apărute zilnic, spun că lucrările executate au fost de cea mai proastă calitate. În plus, conductele folosite pentru reabilitarea reţelelor de termoficare subterane ar trebui să fie garantate de furnizori până la 30 de ani, dar acestea au început să se spargă în mai puţin de zece.

În anul 2005, directorii Regiei Autonome pentru Activităţi Nucleare semnau un contract de reabilitare a întregii reţele termice a oraşului. În sine, scopul era era unul bun, şi anume modernizarea acesteia, inclusiv a punctelor termice şi reducerea pierderilor de căldură, care erau foarte mari la acea vreme. Pentru aceasta era încheiat iniţial un contract care însuma o investiţie nu mai mare de 15 milioane de euro, pentru reabilitarea întregii reţele. Numai că la final, după cinci ani de investiţii, avea să se ajungă la incredibila sumă de 90 de milioane de euro. Incluzând aici reabilitarea reţelei de conducte la preţuri doar de diriguitorii acestui jaf ştiute, cu conducte de proastă calitate şi câteva vile şi apartamente luxoase la Bucureşti, Timişoara şi Drobeta-Turnu-Severin, dar şi case de vacanţă pe Clisura Dunării. Desigur acesta din urmă au intrat în proprietatea artizanilor acestui tun, directorii de la vremea respectivă ai RAAN şi ai Termocentralei Halânga.

Reparații de mântuială, pierderi mari pe rețea

Cât despre cât de bine a fost reabilitată acestă reţea, veţi citi în cele ce urmează. „Punerea la punct a conductelor şi a punctelor termice a costat RAAN-ul 90 de milioane de euro. Este o investiţie făcută de regie în perioada 2005 – 2009, care nu era trecută în contractul de concesiune decât într-un cuantum mult mai mic. S-a făcut în grabă, cu bani mulţi şi după aceea, randamentul ei în loc să fie mai mare erau mai mic. Pierderile erau mai mari, nu s-a găsit o soluţie care să zic că a fost bună şi a venit în sprijinul termoficării oraşului. Regia, la vremea respectivă, a făcut datorii în bancă pentru a face reabilitarea punctelor termice şi a reţelei subterane”, a declarat de curând Florin Rogobete, preşedinte de sindicat la Romag Prod, combinatul care producea apă grea şi care acum a intrat în faliment şi datorită acestor credite neperformante. Da, aţi citit bine. După ce s-au investit 90 de milioane de euro, în loc să scadă, pierderile de căldură au crescut. Surse din interiorul Termo spun că acestea se ridicau la mai bine de 40 %, ceea ce înseamnă că toată această reabilitare pare să nu fi avut nicio eificienţă. Să fie oare din cauza faptului că ţevile folosite pentru reabilitare erau de proastă calitate? Răspunsul la acestă întrebare nu pare să întârzie prea mult. Îl avem chiar în aceste ziile, când conductele de 90 de milioane de euro crapă una după alta şi mii de oameni, cartiere întregi, rămân zilnic în frig. Specialiştii spun că ţevile ar fi trebuit să reziste cel puţin 20 de ani cele montate afară, şi cel puţin 30 de ani cele montate în pământ. Numai că după nici zece ani de la finalizarea investiţiei, în reţeaua de termoficare a oraşului au apărut cel puţin 130 de avarii în mai puţin de o lună. „Am preluat reţeaua de termoficare de la RAAN cel puţin până în martie, pentru că o avem închiritată. Este o reţea efectiv cu mari probleme. Din câte am înţeles ea a fost şi reabilitară, s-au cheltuit bani pentru renovarea ei, dar în fiecare zi alte şi alte avarii apar, atât pe reţeau primară cât şi pe reţeaua secundară. Am găsit ţeavă care are ca durată de viaţă 30 de ani şi care după şapte ani a fost efectiv retezată, de foarte proastă calitate. În momentul în care această reţea a fost reabilitată, s-au folosit materiale proaste, pe bani mulţi. În plus, au fost efectuate în regie proprie, de foarte mulţi localnici, lucrări de racordare la acestă reţea, lucrări neautorizate, din cauza cărora acum avem mari probleme, deoarece sunt de proastă calitate, iar conductele cedează şi lasă în frig o mulţime de oameni” a declarat Marius Screciu, primarul municipiului Drobeta-Turnu-Severin.

Avarii pe bandă rulantă

Problema conductelor de proastă calitate este confirmată şi de către reprezentanţii firmei care acum repară avariile care apar în reţeaua de termoficare. „În momentul de faţă sunt vreo 27 de intervenţii la care trebuie să lucrăm, timpul de operare este destul de mare deoarece condiţiile sunt destul de grele, în sensul că depistarea celor subterane este greoaie. În privinţa duratei de viaţă, la magistralele subternare, cu ţeavă preizolată, garanţia furnizorului de ţeavă este pentru 30 de ani, iar magistralele supraterane în jur de douăzeci de ani. Deci este exclus ca la o instalaţie racordată la o magistrală pusă în funcţiune acum opt ani să apară atâtea probleme. Din cele constatate până acum sunt şi defecte cauzate de material, dar în bună parte din cauza proastei execuţii a lucrărilor de îmbinare”, a declarat Laurenţiu Cernica, directorul unei firme de instalaţii termice industriale.

Cu siguranţă, de acum înainte situaţia va fi şi mai gravă, cu fiecare an care trece. Cum am spus, din cauza acestui credit neperformant, căruia i-au urmat şi altele, RAAN a intrat în faliment. Nimic mai convenabil pentru cei care au girat aceste investiţii, adică directorii RAAN, care au acum vile somptuoase, maşini de lux şi dorm liniştiţi la căldură, în timp ce mii de severineni rămân zilnic în frig. Cât despre vreo răspundere pentru jaful sfidător poate vreun dosar DNA ar putea descâlci iţele acestei afaceri cel puţin dubioase. Altfel, peste încă un jaf de proporţii naţionale, pe banii românilor se va aşterne praful, pardon, în cazul nostru rugina.

Falimentul RAAN nu mai este de multă vreme ceva senzațional pentru nimeni. Ceea ce era previzibil, cu mulți ani în urmă, s-a întâmplat anul acesta, însă problema gravă ce persistă după acest răsunător faliment rămâne stocul de apă grea a României, conservat la fostul combinat de apă grea ROMAG PROG, o comoară în valoarea de 1,2 miliarde de euro, de care mai au grijă circa 100 de salariați, necăjiți, neplătiți de luni de zile. Despre ceea ce trebuia să fie unitatea de management a apei grele nu se mai vorbește, iar apa grea se depreciază pe zi ce trece.

Municipiul Drobeta Turnu-Severin a ajuns, pe la șfârșitul lunii octombrie 2016, în atenția întregii țări, după ce locuitorii de aici și-au strigat disperarea în stradă, înghețați de frig și speriați că vor ajunge să intre în iarnă fără căldură în apartamente. Falimentul RAAN, precum și marea minciună a administrației Gherghe, privind noua centrală construită de ALFA GROUND SOLUTIONS au creat la Severin o situație imposibilă. Administratorul judiciar al RAAN, Remus Borza, s-a oferit să ajute municipalitatea, dar contra cost. Însă acesta nu avea să fie decât începutul multor probleme, dacă e să luăm numai folosirea păcurei drept combustibil.

La mai bine de un sfert de veac de la Revoluţie, în România sunt încă zeci de mii de oameni care aşteaptă să intre în proprietatea pădurilor pe care le-au deţinut părinţii sau bunicii lor și pentru care bătrânii au luptat ori chiar au murit prin războaie. Şi deşi Constituţia României garantează proprietatea, după ani interminabili de procese cu primăriile, după ce au obţinut hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile oamenii încă îşi mai caută dreptatea. Numai că în loc să simplifice situaţia, în cazul proprietarilor care nu au intrat în posesia titlurilor de proprietate, anumite modificări legislative au complicat-o şi mai mult.

Portul Drobeta Turnu Severin zace uitat în anacronismul și indiferența autorităților locale și naționale, în timp ce el poate fi marea șansă de dezvoltare a acestui frumos municipiu, parcă uitat de lume și subdezvoltat din punct de vedere economic. În ultimii ani, doar promisiunile electorale au mai trezit, cumva temporar, din amorțire această resursă neexploatată eficient. Mai mult, același port rămâne, din considerente inexplicabile logic, captiv unei companii naționale falimentare, cu sediul la Giurgiu.