Am ajuns, dacă ar fi să îi cităm pe jurnaliștii germani, „idioții Europei”! Noi și bulgarii! Sute de oameni mor zilnic răpuși de cea mai nemiloasă tulpină de COVID-19, iar moartea nu mai alege între tineri, copii sau bătrâni, ci seceră, fără milă, suflet după suflet. În cimitire nu mai sunt locuri, gropile se sapă cu excavatorul, mașinile mortuare trec una după alta, încărcate cu cadavre învelite în saci negri. La secțiile ATI este coșmar: oameni care se roagă pentru viața lor, oxigenul e pe terminate, moartea vine pe bandă rulantă și suferință cât cuprinde. Sistemul sanitar, și așa defect, al României, a intrat în colaps, iar medicii, oricât ar fi ei de dăruiți și bine intenționați, au obosit pur și simplu.
În întâmpinarea acestei situații morbide, sinistre, nimeni nu pare a dori să vină cu nicio soluție. Am văzut că Gigi Becali se roagă de autorități să îl lase să facă, la una fabricile sale de medicamente de la Otopeni, medicamentul ARBIDOL, cel pe care românii îl cumpără la negru cu sute de euro, dar nimeni nu îl aude pe Becali, chiar dacă s-a oferit să dea medicamentele acelea și gratis. În spitale nu sunt medicamente, iar oamenii disperați își roagă rudele să le caute salvarea pe la alte spitale din țară sau din Europa. Ungaria, Serbia, Germania, Danemarca ne-au sărit în ajutor, ca să ne scoată din rahat, dar nimic din toate acestea nu dă rezultate într-o cât de mică atenuare a crizei.
„România este eșuată”, ne-a spus Președintele Iohannis, iar tot mai mulți specialiști ne spun că dacă nu intervenim, vom fi nevoiți să trecem natural prin urgie și să ne numărăm la primăvară, ca să vedem câți am mai rămas vii. Peste tot și peste toate, ca un blestem și mai crunt, avem o mentalitate retrogradă în privința vaccinării, avem descreierați care fac campanie pe rețelele de socializare împotriva vaccinului, iar autoritățile noastre au dat de gard cu campania de vaccinare. Ne întrebăm, zilnic, uitându-ne către cer, dacă mai avem vreo scăpare și dacă Bunul Dumnezeu se va îndura, în Marea Sa Milă, de noi păcătoșii. Dacă mai amintim și valul de scumpiri fără precedent, coșmarul numit energie și gaze, conturăm un adevărat scenariu de Halloween, că tot am sărbătorit recent această stupidă sărbătoare luată de pe la americani.
În tot acest timp, ca și cum nu eram destul de necăjiți, mai avem și o criză politică ce parcă nu mai are nici leac și nici soluție. Un întreg carusel de orgolii stăpânește clasa politică și, în loc să stea cu toții la aceeași masă, indiferent de culoarea politică, și să găsească soluții pentru România, politicienii se mușcă între ei și se resping precum cuimații. PNL nu vrea cu USR și nici cu PSD, PSD nu vrea cu niciunul, AUR vrea anticipate și Iohannis nu ne-a lămurit încă ce vrea. Sigur că da, crizele politice sunt specifice oricărei democrații și ar trebui să nu facă rău, dar situația de acum este una cu totul specială și trebuie tratată ca atare.
Poate ar trebui să învățăm, în aceste clipe grele pentru țară, ce înseamnă solidaritatea și câtă nevoie avem de ea!
