Unul dintre profesorii care au corectat lucrările de la proba de limba și literatura română ne-a furnizat, sub protecția anonimatului, un buchet de perle, de o frumusețe aparte. Acestea scot la iveală nu numai slaba pregătire a candidaților, ci și incultura și exprimarea greoaie în limba română. Dincolo de amuzament, intervine întrebarea firească: încotro se îndreaptă școala românească?
Proba de limba și literatura română a sesiunii de bacalaureat din toamnă a avut loc pe data de 21 august 2017. În aceste zile se lucrează intens la evaluarea lucrărilor, la centrul de evaluare din Severin fiind corectate lucrări venite din alte județe. Mare parte din lucrările de limba română au fost deja corectate, iar descoperirile făcute de profesorii corectori în tezele candidaților sunt și în acest an uluitoare. Nenumărate greșeli de exprimare, de gramatică elementară, dar și perle care aproape că te șochează, populează lucrările absolvenților de liceu, la examenul de maturitate. Dincolo de amuzament, îngrijorarea dascălilor este una majoră. Unul dintre profesorii din comisia de evaluare de la centrul din Mehedinți ne-a furnizat un potpuriu de perle de toată frumusețea. Desigur, sub protecția anonimatului!
„Florica iubea pe Alexandru Glanetașu, un fraier bătrân cu 4 clase ce-i doi au hotărât să se căsătorească iar Ion a aflat de Florica și chiar dacă e la casa ei tot vrea să-i rupă ridichea”, scrie un elev de la real, filiera tehnologică, la cerința „Redactează un eseu de 600 – 900 de cuvinte în care să prezinţi tema şi viziunea despre lume dintr-un text narativ aparținând lui Liviu Rebreanu sau lui Camil Petrescu”.
Un alt concurent, o altă mostră de incultură năucitoare pentru un absolvent de liceu: „O primă trăsătură a genului liric este prezentat anumite gânduri în care autorul își exprimă trăirile pe care le-a trăit!”.
Întrebați despre ceva ce ar trebui să ne caracterizeze în vremurile acestea pe noi toți, adică toleranța, un alt elev spune cât este ea de importantă în viziunea lui limitată, dublată și de lipsa cratimei:
„Din punctul meu de vedere, toleranța este importantă într o relație de prietenie. Cu ajutorul acesteia putem realiza o mulțime de activități”. Mai mult, tânărul devine și mai profund și notează: „Eu cred că importanța toleranței în relația de prietenie este importantă. În concluzie, rolul despre importanța toleranței este foarte util și frumos”.
Ai zice că sunt elevii pedagogului de școală nouă, Marius Chicoș Rostogan, din opera lui Caragiale, dar aceștia măcar aveau umor! Cei din sceneta penibilă jucată anual prin sălile de examen sunt expresia sinistră au unei generații care pare a fi din ce în ce mai slab pregătită.
La una din probele de examen, candidații au fost chestionați asupra importanței cunoașterii unei limbi străine în dezvoltarea personală. Răspunsurile sunt de pus în ramă:
„Cunoașterea limbilor străine în dezvoltarea sunt pentru a ne înțelege...”, sau: „În concluzie, limba străină este modul își poate culege, dobândi anumite informații economice, industriale, dar tot odată o sursă de informații”.
Dezinteresul elevilor de astăzi pentru literatură, dar și pentru tainele gramaticii elementare a limbii noatre materne este îngrijorător, dar și mai îngrijorătoare este direcția în care se îndreaptă învățământul românesc. Vina nu este doar a acestor tineri, ci unui întreg sistem putred și anacronic!
