Povestea celor două femei, mamă şi fiică, pare plină de absurd şi ilegalităţi, după cum chiar acestea povestesc: „După ce în anii 90 bunicul meu ne-a cedat toată proprietatea, printr-un act de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere, a început calvarul. 22 de ani de procese interminabile, în care ne-am luptat pentru un drept pe care îl câştigasem pentru că eu şi mama mea ne-am îngrijit părinţii şi bunicii până la moarte. Numai că acest drept i-a fost contestat de mamei, iar după mai bine de două decenii de procese fără sfârşit, dreptul de proprietate asupra locuinţei, obţinut prin contractul de vânzare-cumpărare, ne-a fost anulat în parte. În urmă cu o săptămână, un executor judecătoresc a pus în executare hotărârea, prin care am fost evacuate din jumătate de locuinţă. Dar absurdul situaţiei nu se opreşte aici, pentru că instanţa a decis ca toate intrările în casă să fie blocate şi sigilate. Şi am ajuns în această situaţie disperată din cauza instanţelor de judecată. Au făcut un abuz! Am avut un contract de vânzare-cumpărare făcut de bunicul meu fiind în viaţă şi m-am trezit că sora mamei a formulat o plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, unde Parchetul mi-a solicitat anularea contractului pentru o casă cu două camere şi hol, separată de casa bătrânească printr-un gard de crămidă, un grajd, un coteţ de păsări şi unul de porci. Deşi s-au făcut expertize şi rapoarte întregi de expertiză din care rezultă că acea casă nu există, în final s-a ajuns ca în contul ei să îmi ia holul şi două camere din casa bătrânească. Aici consider eu că s-a făcut abuzul, pentru că neexistând documente justificative, cum s-a ajuns la această situaţie? Mai mult, s-a ajuns să mai îmi ia şi un grajd construit de mine în 2013. Cum s-a ajuns la asta nu pot să îmi dau seama! La ora actuală mi-a făcut evacuarea, mi-a luat două camere din casa bătrânească şi holul de acces, repet, în contul unui imobil inventat, care nu a existat niciodată şi mie mi-a rămas baia şi sufrageria. Am ajuns să intru în casă pe geam, prin baie. Mama doarme în curte. Păi unde s-a mai pomenit aşa ceva? Unde să mă mai adresez? Vă mai spun o dată, casa în contul căreia am fost evacuată nu a existat niciodată. Am documentele de la Arhivele Naţionale, luate pe numele bunicului meu, pentru că am căutat să văd, poate o fi existat vreodată în trecut, dar nu există. Aşa au jurat martorii, că ea a împreună cu soţul ei au construit casă cu două camere şi hol, separată de cea bătrânească prin gard de cărămidă, un coteţ de păsări, unul de porci, unul de pui şi nişte alei. Sunt pur şi simplu disperată şi nu mai ştiu cui să mă mai adresez”, spune Georgiana Negrea, fiica Gheorghiţei Negrea, care a declanşat disperată un protest în faţa Tribunalului Mehedinţi.

„Mi-au spus că tata a făcut fraudă când şi-a vânduta casa”

Povestea calvarului, la care spun că au fost supuse de instanţe cele două femei, este continuată de Gheorghiţa Negrea, pe care o găsim acasă: „Uitaţi şi dumneavoastră, aici îmi este bucătăria (n.n. ne arată aragazul acoperit cu un nailon în mijlocul curţii), iar aici îmi este urcarea pe scară ca să intru în baie, pentru că aşa au vrut domnii judecători, care au judecat contractul meu de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere şi au spus că tata a făcut fraudă atunci când şi-a vândut casa şi mi-a dat-o mie şi mi-au spart domnii judecători. Să urce pe aici cu mine în baie, bolnavă, cu hernie de disc şi apă la genunchi. Să vină şi dânşii să intre în casă ca să poată să doarmă. Aşa am ajuns să intrăm în propria casă, că aşa au vrut domnii judecători de la Tribunalul Mehedinţi, mi-au spart actul ca să mă bage pe geam. De 22 de ani mamă îşi bat joc de noi. Acum ne-au sigilat toate intrările în casă, şi coteţele de animale, intrarea în bucătărie, intrarea în casă şi până şi o cameră în care dormeam. Totul a sigilat executorul, pentru că aşa a fost în hotărâre”, şi-a încheiat povestea Gheorghiţa Negrea.

Pentru a ne edifica dacă acea locuinţă, invocată de reclamante, în contul căreia mama şi fiica sa au fost scoase din jumătate de casă, a existat vreodată, am întrebat şi doi vecini. Aceştia susţin că în afara casei bătrâneşti, pe care tatăl Gheorghiţei Negrea a vându-o fiicei şi nepoatei sale, în curtea respectivă nu a existat niciun alt imobil de locuit. Mai mult, cele două femei spun că au adus la instanţă martori şi probe din care reieşea că nu a mai fost niciun imobil în curtea respectivă, dar martorii lor nu au fost luaţi în considerare ci doar martorii mincinoşi ai părţii adverse.

Poziţia judecătorilor: „Formulaţi alte căi de atac!”

Chestionaţi cu privire la aceste decizii absurde, reprezentanţii Tribunalului Mehedinţi au răspuns printr-un comunicat de presă în care se face precizarea că „în conformitate cu prevederile legii 304/2004, privind organizarea judecătorească, nu se poate interveni administrativ în soluţionarea cauzelor, verificările trebuind să respecte principiile independenţei judecătorilor şi supunerii lor numai legii, eventualele nemulţumiri cu privire la soluţia adoptată, urmând să fie valorificate prin exercitarea în termenul legal al căilor de atac prevăzute de lege”. Aşadar, cele două femei sunt îndrumate tot către o instanţă de judecată, ceea ce este foarte logic, numai că în condiţiile date mai sus se pune întrebarea cum mai pot avea cele două femei încredere în această instanţă?

Partea adversă, ameninţări la adresa jurnaliştilor

În ce priveşte punctul de vedere al părţii adverse, acesta a fost imposibil de consemnat. Jurnaliştii prezenţi la momentul executării silite, au fost ameninţaţi cu plângeri penale la poliţie de aceasta, deşi nu se aflau pe proprietatea sa, ci pe cea a Gheorghiţei Negrea, care ne solicitase să fim prezenţi la întreaga procedură a executării silite. Mai mult, în prezenţa jandarmilor şi a executorului judecătoresc, femeia chiar a lovit camera de filmat a unuia dintre jurnalişti, imagini care au şi fost înregistrate. Cum normal ar fi fost ca reclamanta să-şi exprime un punct de vedere în condiţii civilizate, iar acest lucru nu s-a întâmplat, nu-l vom putea prezenta. Comportamentul femeii ridică însă semne de întrebare cu privire la probele în baza cărora au fost luate hotărârile în urma cărora cele două femei au fost evacuate din jumătate de locuinţă şi au ajuns să intre în casă pe fereastră.