Asist cu mult interes și, de ce să nu recunosc, cu amuzament, la ceva ce se vrea un război în interiorul PSD Mehedinți. Asta de parcă PSD Mehedinți ar fi o forță politică autentică, iar cel mai mic cutremur din intestinele partidului ar fi prevestirea unui uragan economico – social – politic. De fapt, amuzamentul meu pleacă tocmai de la faptul că PSD Mehedinți nu e decât o adunătură de epigoni triști și neîndemânatici, manipulați de câteva minți ceva mai sclipitoare. PSD Mehedinți a existat cu adevărat în ecuația politică locală doar în două epoci rămase în istorie: Una este cea al președinției lui Eugen Nicolicea, iar cealaltă a președinției lui Adrian Duicu. Nu am fost niciodată un fan Nicolicea și, cu atât mai mult, unul Duicu. Istoria publicistică personală, existentă în spațiul online și în arhiva unor ziare mari, care au marcat istoria mass-media locală, sunt elocvente. Nu mai revin asupra istoriei! Nu sunt un om de stânga, dar nici nu neg principiile democrației europene, conferite de rezultatul unor alegeri libere. Și nici nu pot minimaliza rolul unor lideri politici ai PSD Mehedinți. În afară de scurte perioade în care județul a fost condus de CDR sau de PDL, acest județ al Olteniei a fost și rămâne unul roșu. PSD domină scena politică mehedințeană și asta nu poate fi nici ignorat și nici minimalizat. Foarte bine! Dacă mehedințenii au votat PSD, atunci PSD să fie! Dar cine este PSD-ul de astăzi? Mai este acel PSD de pe vremea lui Nicolicea și Duicu? Nici vorbă! Actualul PSD înseamnă o adunătură de primari care decid soarta partidului, care taie și spânzură fără nicio problemă și care decid linia politică a unei filiale PSD cu o încredere de aproape 70 la sută printre mehedințeni.
Să ne amintim momentul în care președintelui PSD Mehedinți, Aladin Georgescu, i-a fătat mintea cel mai turbat pui cu putință și cea mai năstrușnică idee electorală, aceea de a supune la vot în Biroul Județean al PSD lista de candidați pentru Parlamentul României. Firește că primarii atotputernici ai PSD au votat cu Valentin Popescu (fiul afaceristului orșovean Constantin Popescu), cu Vlad Bontea, Constantin Trușcă sau Alexandru Bălănescu. Firește că nu au votat-o pe Manuela Prajea, o eminență care le-ar fi adus faimă și notorietate în Parlamentul României. Dar cam acesta este nivelul PSD Mehedinți. Ceea ce nu pricep sub nicio formă este de ce nu i-a trecut nimănui prin cap, din toți acei iluștri conducători ai PSD Mehedinți, să pună în fruntea filialei oameni cu greutate și notorietate precum Marius Screciu și de ce au preferat să fie conduși de avocatul vînjean Aladin Georgescu, un personaj șters, fără curaj și fără pedigree politic. Dar, până la urmă, este doar treaba lor cu cine ies în față.
Treaba noastră, a celorlalți mehedințeni, care am ales, cu o majoritate de aproape 70 la sută, să fim conduși de PSD, este una mult mai serioasă! Vrem să știm că PSD, care deține funcții cheie în administrația locală, este un partid sănătos la cap, puternic și solid. Iar asta nu din dragoste nemăsurată pentru PSD, ci din nevoia firească de liniște și predictibiliate, de dezvoltare locală și de prosperitate. Ori ce vedem noi la PSD? Un amalgam de orgolii și de incompetență în stare pură! Parlamentari mediocri și uneori penibili, lideri locali instabili și cadavre media dezgropate doar pentru a le asigura imaginea. Și atunci revin obsesiv la întrebarea mea: PSD Mehedinți, ai auzit de Marius Screciu? Poate fi primarul Severinului liderul providențial care să salveze PSD Mehedinți? După două decenii de presă, în care am analizat scena politică locală de mi-a ieșit pe nas, eu spun că da. Da, Marius Screciu ar trebui să fie președintele PSD Mehedinți, pentru ca noi să mai sperăm că această filială politică județeană a celui mai mare partid de guvernământ din țară își revine și face ceva și pentru mehedințenii aceia mulți care au ales PSD la ultimele alegeri locale, dar și pentru ceilalți mehedințeni care nu i-au ales, dar trebuie să îi recunoască de câștigători.
În altă ordine de idei, ceea ce vedem acum pe la posturile locale de televiziune este deja prea mult! Ni se dă în cap cu analiza detaliată a unei prezumtive împăcări dintre Adrian Duicu și Aladin Georgescu. Așa, și? Ce e grav și senzațional aici? Aladin Georgescu este un băiat simpatic de la Vînju Mare, adus în politica mare de Adrian Duicu, lăsat la cârma Consiliului Județean tot de Adrian Duicu și inventat pur și simplu de Adrian Duicu. Vă aduceți aminte de pilda biblică cu fiul risipitor pentru care tatăl a tăiat vițelul cel gras, atunci când neghiobul s-a întors acasă? E una dintre pildele propovăduite de însuși Iisus! Și e foarte profundă! La cine era să se ducă Aladin, decât la tăticul lui? Doar că asta nu e pe placul unor clevetitori care vor doar să arunce fumigene în PSD Mehedinți, doar pentru a prelua puterea. Putem vorbi de un puci aici, unul destul de prost organizat, dar asta e altă istorie!
Nu trebuie să îl condamnăm pe Aladin Georgescu, doar pentru că puterea i-a luat mințile și a călcat în străchini, făcându-se mereu de râs ca și președinte de Consiliu Județean. Îl putem condamna pentru că a pus umărul la dezgroparea cadavrului media numit RTS și pentru că și-a închipuit că poate învia morții. Dacă s-a trezit între timp, poate că e bine!
A, și să nu uit! Cum va reacționa Dragnea la beregățeala din PSD Mehedinți? Nicicum! PSD Mehedinți e zero barat pentru Dragnea! Dar dacă totuși Dragnea vrea să salveze PSD Mehedinți nu trebuie decât să facă ceva simplu: Să îl caute pe Marius Screciu!
