După un jaf sistematic la care a fost supusă de clanurile de firme protejate politic de absolut toate partidele care s-au perindat pe la conducerea țării în ultimele două decenii, Regia Autonomă pentru Activități Nucleare, cu sediul la Drobeta Turnu Severin, a ajuns, așa cum era și normal în pragul falimentului, iar în anul 2013 a intrat în procedura de insolvență. Nu mai puțin de 364 de creditori trag de ceea ce altădată constituia perla industriei chimice din România, precum șacalii dintr-un hoit, printre cei mai importanți creditori fiind tocmai firmele care au supt cei mai mulți bani de aici, precum firmele din grupul CONFORT, controlate de omul de afaceri Georgică Cornu. În aceste condiții, de cele două sucursale aflate în Mehedinți, ROMAG PROD și ROMAG TERMO s-a ales praful, iar producția de apă grea s-a oprit în anul 2015. La acea vreme, oprirea producției de apă grea era doar finalul unei agonii prelungite și soluția cea mai bună pentru situația fără ieșire în care ajunsese RAAN, cu peste 200 de milioane de euro datorii.

Pe de altă parte, specialiștii de la Uzina de apă grea spun că stoparea producției de apă grea era iminentă și pe fondul atingerii apogeului producătorului de apă grea. Cantitatea produsă aici era deja una imensă și stocată la rezerva de stat. Instalațiile ajunseseră la capătul vieții, iar stocul de apă grea este în acest moment mai mult decât suficient pentru capacitățile nuclearo-electrice ale României, mai exact prețiosul lichid ajunge atât pentru completarea reactoarelor 1 și 2 aflate în funcțiune, cât și pentru umplerea reactoarelor 3 și 4, dacă se va hotărî construcția și punerea în funcțiune a acestora.

Este foarte clar pentru toată lumea că fabrica de apă grea nu își mai găsea rostul economic și nici nu își mai avea obiectul de activitate pentru care fusese proiectată. Toți factorii de răspundere, atât cei care au condus RAAN, cât și cei care au condus țara, știau foarte bine că se va ajunge la situația opririi producției de apă grea, iar România va trebui să facă ceea ce au făcut și alte state ale lumii, în care au existat fabrici de apă grea, adică să le închidă și să conserve stocul de apă grea produs, în condiții optime fără a risca deprecierea produsului. Faptul că producția de apă grea s-a oprit pe fondul unui faliment generat de jaful înfiorător la care a fost supusă RAAN, este doar consecința unei conjuncturi triste.

Celor peste 2.000 de oameni care au lucrat la ROMAG PROD nu le-a spus nimeni niciodată că fabrica lor se va închide într-o zi, din motive normale și obiective, ci din contră li s-a promis că vor lucra mult și bine aici și că la rezerva de stat se vor tot stoca cantități din ce în ce mai mari de apă grea, promisiunile politicienilor fiind doar de natură să manipuleze o masă de manevră considerată numai bună de a genera voturi.

Dezinteres total din partea statului, pentru stocul de apă grea

Pentru a se înțelege exact cum stau lucrurile, trebuie spus de la început că apa grea era produsul finit al unei tehnologii complexe, în contextul căreia au fost antrenate mai multe verigi indispensabile, precum termocentrala de la Halânga (ROMAG TERMO), Compania Minieră, precum și sute de firme care asigurau servicii de tot felul, de la reparații, întreținere, transport de cărbune și până consultanță și management. Nu e prea greu de dedus unde s-au operat devalizările criminale care au adus RAAN în pragul falimentului și nici cum banii veniți pe apa grea stocată la rezerva de stat s-au împărțit între clanurile politico – mafiote. În toată această mizerie este antrenată ca victimă acum și echipa de specialiști care a rămas la ROMAG PROD pentru a avea grijă de un stoc ce valorează 1,2 miliarde de lei. Fără voia lor, acești oameni sunt și ei la mâna administratorului judiciar, care pentru a le plăti salariile trebuie să facă rost de bani și să țină piept sutelor de creditori.

O asemenea situație jalnică nu are nicio scuză pentru guvernanții acestei țări, devreme ce oprirea producției de apă grea s-a făcut printr-un memorandum aprobat de Guvernul României și intitulat „Măsuri în vederea opririi controlate a producţiei de apă grea (D2O) la RAAN“, realizat după ce chiar premierul Victor Ponta a vizitat ROMAG PROD și a aflat la fața locului despre situația dezastruoasă în care ajunsese RAAN. În acel memorandum se vorbește clar și limpede despre disocierea protejării stocului de apă grea de regia falimentară în care creditorii se sfâșie pentru a prinde prinde bucata cea mai mare din ce a mai rămas de luat la regie. În memorandumul de care statul român pare să fi uitat complet, se arată: „proiectantul general al unităţilor de producere a apei grele – Regia Autonomă Tehnologii pentru Energie Nucleară (RATEN) – Centrul de Inginerie Tehnologică pentru Operaţiuni Nucleare (CITON) a studiului de impact impus de oprirea controlată a producţiei de apă grea şi a proiectului pentru managementul apei grele, post închidere controlată, pentru toată perioada de operare a unităţilor 1 – 4 de la CNE Cernavodă în cadrul programului nucleu de cercetare-dezvoltare derulat prin bugetul Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice”. Așadar se vorbea de un proiect pentru managementul apei grele, care ar fi trebuit să se matrializeze prin înființarea unei companii care să asigure mentenanța apei grele stocate la sediul ROMAG PROD.

Uitați de statul român

În prezent, la ROMAG PROD mai lucrează 150 de oameni, o echipă de specialiști formați de-a lungul anilor, care au o misiune complicată, aceea de a asigura mentenanța apei grele, având în vedere că aici se află stocată apa grea din rezerva statului, o cantitate uriașă ce valorează 1,2 miliarde de euro. Fiind un produs sensibil la o serie de factori externi, apa grea trebuie conservată cu multă atenție pentru a nu-și pierde din puritatea inițială și pentru a nu se deprecia. Directorul ROMAG PROD, Ervin Watzlawek, spune că în custodia combinatului încremenit după oprirea producției se află o cantitate de apă grea suficientă pentru a asigura completare grupurilor 1 și 2 ale centralei nucleare de la Cernavodă, pe toată durata de viață proiectată a acestora, de încă 30 de ani, completare ce este necesară anual, dar și pentru umplerea reactoarelor 3 șă 4, dacă se va hotărî construcția și punerea în funcțiune a acestora, așa cum se avea în vedere atunci când România și-a conturat programul energetic nuclear. Cu alte cuvinte, necesarul de apă grea al României poate fi asigurat prin două metode: ori are grijă de stocul deja existent de la ROMAG PROD, ori va fi nevoită să cumpere apă grea de la alte țări în care grija pentru o astfel de avuție națională este mai mare, ceea ce ar impune costuri imense, la care s-ar adăuga și costurile produsului care, abandonat printr-o nepăsare criminală, s-ar putea deprecia.

Culmea este că, pentru a nu-și bate joc de o avuție de peste un miliard de euro, statul român trebuie doar să respecte acel memorandum și să înființeze o companie națională care să se ocupe de tot ceea ce presupune mentenanța apei grele. „Gândiți-vă că avem aici la ROMAG PROD o cantitate suficientă de apă grea pentru a asigura nevoile energeticii nucleare românești, care valorează peste un miliard de euro și pentru a cărei întreținere ar fi necesară o investiție de doar 100 de milioane de euro pe parcursul a 30 de ani, nimic mai mult. 100 de milioane de euro pentru a salva 1,2 miliarde de euro”, spune Ervin Watzlawek. Acesta mai atrage atenția și asupra faptului că viitorul omenirii stă tocmai în dezvoltarea acestor capacități energetice nucleară, acest tip de energie fiind una ecologică, spre diferență de alte energii care produc, de exemplu, distructivul efect de seră. Mai mult, producția de energie nucleară este una liniară, indiferent de orice factori externi, în timp ce pentru energiile produse solar, eolian sau termo fluctuațiile de producție sunt foarte mari.

De un an de zile, de când s-a oprit producția de apă grea la ROMAG PROD, conducerea de aici trage semnale de alarmă disperate, pe care după cum vedem, nu le ia nimeni în seamă. Cei 150 de specialiști rămași aici să aibă grijă de o adevărată comoară sunt abandonați și lăsați tot la mâna regiei aflate în insolvență, drept pentru care stabilitatea financiară le este periclitată. Acești oameni nu și-au mai luat, spre exemplu, salariile de aproape două luni și se mai confruntă și cu o altă problemă delicată: pentru că nu au fost prinși în programul de disponibilizare, nu au beneficiat de niciun fel de compensații și nici nu mai pot beneficia. Dacă își pierd locurile de muncă, ei nu se vor mai alege, acum, decât cu ajutorul de șomaj. „Au rămas aici numai specialiști cu înaltă calificare și cu experiență vastă în acest domeniu, care nu ar trebui să mai depindă de regia insolventă, ci ar trebui prinși într-un program strategic al unei companii naționale care să le asigure stabilitate pentru ca ei să aibă grijă de apa grea rămasă pe stoc. Toate țările în care fabricile de apă grea și-au stopat producția au grijă de stocul de apă grea rămas. În Canada, de exemplu, acest produs este păstrat în depozite subterane, în condiții excelente, pentru a nu se deprecia”, mai spune Ervin Watzlawek.

Toate apelurile disperate făcute către Guvern și Președinție se lovesc momentan ca de un zid, în timp ce, în loc să găsească soluții clare, Ministerul Energiei și ce de Interne (proprietarul rezervei de stat) se acuză reciproc, aruncându-și pisica moartă de la unii la alții.

Cât de prețioasă este apa grea

În anii ’80, când s-a pus problema dezvoltării programului energetic nuclear al României, ambiția de a construi o tehnologie pur românească și de a fi independenți de alții a fost atât de mare încât s-a hotărât ca producția de energie nucleară să aibă la dispoziție întregul lanț de componente necesare, inclusiv apa grea. Până după 1990, nimeni nu știa exact ce se face pe platforma industrială aflată la 7 kilometri de Drobeta Turnu Severin. Tot ce se știa despre acest colos industrial era faptul că este un Combinat Chimic. Nici vorbă de apă grea sau de felul în care ea se produce. Inginerii români au reușit să construiască aici o minune a tehnologiei mondiale, apa grea produsă folosind apa din Dunăre era considerată cea mai pură din lume și nici măcar canadienii, promotorii fabricării de apă grea, nu pricepeau de ce la Severin se produce apă grea mai pură decât în zona marilor lor lacuri cu apă limpede și pură. Combinatul Chimic era un secret total pentru toată lumea, iar securitatea care mișuna în fabrică avea grijă ca nimic să nu iese dincolo de gardurile combinatului. După 1990 s-a aflat că aici se face apă grea și că acest produs este mai de preț decât aurul din multe puncte de vedere, dar, din păcate, tot după 1990 a început să fie devalizat sistematic mecanismul complex care asigura producția de apă grea, iar aici mă refer la cealaltă sucursală a RAAN, ROMAG TERMO, construită pentru a asigura aburul tehnologic necesar în procesul de producție. În jurul acesteia au roit tot soiul de firme transpartinice care au pus-o pe butuci și a cărei devalizare s-a combinat nefericit cu faptul că oricum producția de apă grea ar fi trebuit stopată la un moment dat.

Este foarte clar că despre oprirea producției de apă grea se știa încă de când s-a construit combinatul, pentru că acest produs are o singură destinație și dacă nimeni altcineva din lume nu cumpără cantități mari, nu mai este nevoie să fie produsă la infinit. Doar că, în buna tradiție românească, nimeni nu a calculat consecințele abandonării produsului finit și nici măsurile ce trebuie luate pentru conservarea și mentenanța apei grele. Acum, este uluitor cum România nu găsește 100 de milioane de euro pe care să îi cheltuiască nu imediat, ci în 30 de ani, pentru a salva 1,2 miliarde de euro. Asta în condițiile în care cele mai mari jafuri din istoria post decembristă cumulează miliarde de euro.

Ce înseamnă mentenanța apei grele?

Ne-a răspuns la această întrebare chiar directorul ROMAG PROD, unul din specialiștii cu peste trei decenii de activitate în Uzina de apă grea. Ervin Watzlawek spune că apa grea nu este un produs pe care să îl depozitezi undeva și să îl mai inspectezi din când în când să vezi dacă e în regulă, ci e un produs ce trebuie verificat periodic pentru a nu i se altera puritate și pentru a nu fi compromis. Numai dacă apa grea are parametrii normali mai poate fi folosită în reactoarele nucleare. Pentru aceasta, la ROMAG PROD mai funcționează încă o instalație de finală, unde la nevoie se reprocesează apa grea dacă iese din parametrii admiși. „Verificarea periodică a apei grele trebuie făcută în permanență și cu multă rigurozitate. Dacă parametrii ei variază cu maxim 0,1 la sută, s-a terminat, iese din parametrii de utilizare în reactoarele nucleare. Completarea celor două reactoare nucleare ale României se face anual”, spune directorul ROMAG PROD. În aceste condiții, tot ceea ce mai are de făcut statul român este să aibă mai multă grijă de cei 150 de specialiști rămași la ROMAG, pentru ca aceștia să aplice tehnologia pe care numai ei o cunosc și să păstreze în condiții optime stocul de apă grea.

Alte pericole înfiorătoare care pândesc stocul de apă grea al României

Dincolo de informațiile clasificate, legate de elementele constructive al Uzinei de apă grea și de dezmembrarea pe componente a instalațiilor complexe de aici, directorul Ervin Watzlawek avertizează asupra faptului că apa grea este un produs cu dublă destinație, civilă și militară. Să nu uităm, de exemplu că apa grea se folosește și la construcția bombelor nucleare și că, numai dacă ne gândim la celebrul film „Un comando pentru apă grea”, realizăm de ce acea uzină de apă grea din Norvegia a fost distrusă de aliați pentru ca germanii să nu apuce să fabrice bomba nucleară, la vremea la care Hitler avea intenția cuceririi planetei. Pe de altă parte, mai există o problemă: Aflată încă la mâna unei regii în insolvență cu perspective sumbre de faliment, cineva s-ar putea gândi într-o zi să dezmembreze și să valorifice instalațiile de aici, iar atunci ar putea exista și posibilitatea care aceste instalații să ajungă unde nu trebuie, adică la unii care să le reasambleze. Mai mult, dacă acești 150 de oameni care asigură mentenanța apei grele se vor sătura să fie umiliți de statul român și să nu își primească salariile și vor pleca, e greu de crezut că va mai avea cine să îi înlocuiască, deoarece nu avem de a face aici cu o fabrică banală la care să dai un anunță că angajezi personal, pentru că personal specializat în așa ceva nu se mai găsește. „Pentru a lucra aici este nevoie de o vastă experiență și formarea personalului nostru durează mult timp, nimeni nu poate înlocui specialiști care s-au format ai în decursul a mulți ani de activitate”, spune directorul ROMAG PROD.

Cât despre așa-zisul pericol al poluării cu hidrogen sulfurat acesta este doar o prostie, deoarece instalațiile au fost deja golite prin ardere controlată și oricum sistemul de monitorizare a calității mediului, montat aici după 1996, este mult prea inteligent pentru a permite scăpări necontrolate.