Imprimă această pagină
După trei decenii de jaf sistematic

Au trecut 31 de ani de la momentul eliberării de sub jugul comunismului, iar România nu își găsește calea. Suntem, ce-i drept, membri ai Uniunii Europene, dar cumva și acolo suntem considerați o țară de mâna a treia. Pe plaiurile mioritice înflorește extremismul, iar românii sunt încă mirați că nu li se mai dă nimic. Spitalele iau foc unul după altul, autostrăzile întârzie să apară, salariile sunt mici, iar pensiile de mizerie. Iar noi încă mai căutăm vinovați de serviciu, uitându-i, de fapt, pe adevărații responsabili.

Ca într-un nesfârșit blestem, România se zbate încă în mizerie, nesiguranță și sărăcie, în lipsuri de tot felul și neputință. Degeaba urlăm pe la Bruxelles că vrem drepturi egale cu ceilalți 26 de membri ai UE, dacă nu facem nimic pentru a ne ridica la nivelul lor. În jurul nostru, fostele țări ale blocului comunist se dezvoltă, înfloresc și se integrează, dar noi nu reușim să pricepem nimic din ceea ce înseamnă valorile democrației europene și legile capitalismului. Plângem de foame și găsim vinovați de serviciu pentru toate neîmplinirile ultimelor trei decenii de libertate, dar nu privim în direcția corectă. Astăzi, vinovații de serviciu sunt cei din Guvernul Cîțu, ieri au fost cei din Guvernul Orban, iar alaltăieri cei din guvernele lui Dragnea. Ieșim în stradă și cerem demisii, cerem pensii majorate și salarii cât cuprinde, dar nu ne întrebăm, firesc, de unde? De unde să mai mulgem bugetul secătuit al unei țări supuse timp de peste 30 de ani la un jaf sistematic.

Nu ne mai amintim deloc de BANCOREX, de PETROM, CFR, MICROSOFT, pensiile nesimțite de zeci de mii de euro, agențiile guvernamentale de tăiat frunză la câini și nici de artizanii devalizării bugetului național. Când îți alungi tinerii din țară, când îți atribui pensii nesimțite și când nimeni nu e în stare să rezolve marile dosare de corupție și, mai ales, să recupereze pagubele, este totuși nedrept să ieșim în stradă și să cerem încontinuu bani. Și nu ies bieții angajați cu salariul minim, nici cei care încă mai trăiesc din pensii de 800 de lei pe lună. Ies bugetari cărora nu le mai ajunge salariul, ies fel și fel de categorii sociale care pun la zid Guvernul și îi cer socoteală pentru furăciunile altora. E drept că poporul s-a săturat și că vrea să trăiască mai bine, dar nivelul de trai crește nu prin salarii date cu nemiluita de la stat, ci prin MUNCĂ! Prin INVESTIȚII și prin CREȘTERE ECONOMICĂ! În România nu se mai face absolut nimic! Potențialul agricol uriaș al acestei țări, ale cărei terenuri agricole ar fi put hrăni toată Europa, nu mai este exploatat, iar noi importăm produse agricole și alimentare din țări precum Polonia, Cehia, Slovacia sau Ungaria. De râsul lumii! De la țări cu care am fost colegi în același bloc comunist, dar care au știut să se dezvolte armonios. La noi, parlamentarii încă mai au pensii speciale, la noi mai există încă pensii nesimțite de peste 8.000 de euro pe lună și salarii de la stat, date pentru nimic. Și tot la noi, sindromul angajărilor de pipițe la Apele Române încă mai bântuie. Dar noi căutăm dreptatea și inechitatea la Guvernul actual, către care întindem mâna, să ne dea, că doar așa ne-au învățat guvernanții: să ne dea!

În timp ce poporul îndobitocit era miluit cu ajutoare sociale nemeritate, șmecherii furau pe rupte, iar noi toți am învățat să rostim, în aceste ultime trei decenii, o frază cât se poate de imbecilă: „lasă, dom’le, au furat, dar ne-au dat și nouă!”. Nu, oamnei buni, nu Cîțu, adică cel care conduce temporar, acum, Guvernul României, e vinovat în totalitate de nefericirea noastră, de pensiile și salariile noastre mici de acum. Nu am spus că vreunul din guvernanții care s-au perindat pe la conducere sunt sfinți, dar ar trebui să căutăm vina acolo unde este de fapt! Ar trebui să ieșim în stradă pentru a-i întreba pe cei care dospesc dosarele marii corupții de zeci de ani, pentru a-i soma pe guvernanți să aducă în fața justiției toți devalizatorii acestei țări și să cerem dreptate pentru închiderea adevăratelor răni ale acestei societăți bolnave.

Ar mai trebui, de asemenea, să căscăm ochii cât cepele atunci când mergem la vot și să mergem la vot în număr cât mai mare, nu să alegem aceleași nenorociri sau, mai rău, să inventăm partide ultra-naționaliste, care ne pot destabiliza și mai profund. Ar mai trebui să ne folosim toate instrumentele de drept democratic ce ne stau la îndemână, precum referendumul pentru schimbarea primarilor, inițiativa cetățenească, dreptul la petiție și multe alte drepturi, iar atunci când vrem să protestăm să nu ne mai lăsăm conduși de lideri sindicali îmbogățiți precum nababii peste noapte, care se hrănesc din prostia noastră.

Pensiile și salariile, de altfel cele mai mici din Europa, nu pot crește decât dacă există creștere economică și investiții. Trebuie să știm cu toții că pensiile se plătesc din contribuțiile celor care lucrează, nu se plătesc din ceea ce credem cu toții că am contribuit ani și ani de-a rândul la bugetul asigurărilor sociale. Ori dacă românii pleacă, cu milioanele, peste hotare, și plătesc acolo asigurări la fondurile de pensii, ei contribuie la dezvoltarea economică a acelor state, nu a României. Dar imbecilitatea conducătorilor noștri din ultimii 30 de ani nu a putut înțelege această ecuație simplă.

Mă veți întreba, atunci, de ce ar trebui să ieșim în stradă? E simplu! Doar pentru a-i forța pe cei ce guvernează să oprească risipa banului public, să nu mai fure ca în codru și să facă ceva pentru acest popor amărât!

Citit 1359 ori Ultima modificare Joi, 11 Februarie 2021 21:03
Etichetat cu
Romeo Crîșmaru

"A fi politician înseamnă să fii capabil să spui dinainte ce-o să se întâmple mâine, săptămana viitoare, luna viitoare, anul viitor. Iar apoi să poți explica de ce nimic din toate astea nu s-a întâmplat."

- citat de Winston CHURCHILL

Website romeocrismaru.blogspot.ro
We use cookies to improve our website. By continuing to use this website, you are giving consent to cookies being used. More details…