Despre ceea ce a rămas în urma falimentului celei mai strălucitoare regii a statului român, Regia Autonomă pentru Activități Nucleare, cu sediul la Drobeta Turnu Severin și, mai ales, despre un stoc de apă grea în valoare de 1,2 milioane de euro, scriam în luna mai a acestui an, după o discuție sinceră și tulburătoare cu ultimul director al combinatului, inginerul Ervin Watzlawek. Despre nepăsarea și incoerența statului român, total dezinteresat de această avuție națională, vorbea același inginer, la vremea respectivă, cu lux de amănunte. Au trecut aproape 7 luni de atunci, iar guvernanții încă nu au înțeles gravitatea situației, Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale (ASNRSPS), NUCLEARELECTRICA SA și lichidatorul judiciar al RAAN – EURO INSOL, firma lui Remus Borza, continuă să tot arunce pisica moartă, unii în curtea altora.
Prima campanie fără RAAN
Suntem în campanie electorală, dar absolut nimeni nu vorbește la modul serios despre această dramă națională și nici despre faptul că apa grea de la ROMAG PROD s-a putea deprecia serios în următoarea perioadă. Exact acum 4 ani, cu un cinism revoltător, unul din foștii directori ai RAAN, candidat pentru Camera Deputaților, le vorbea angajaților de pe platforma ROMAG TERMO, despre siguranța funcționării combinatului, spunându-le: „Și copiii copiilor voștri vor lucra la acest combinat!”. Angajații de aici l-au crezut, l-au votat, Rodin Traicu a ajuns deputat, iar în anul următor, în 2013, RAAN a intrat în insolvență. Traicu a ridicat din umeri, aruncând vina pe cei care au condus în ultimii ani regia, ba mai mult, la o ședință extraordinară a Comisiei de Dialog Social, convocată de prefectul județului Mehedinți, Cristinel Pavel, în octombrie 2016, Rodin Traicu se duela verbal cu Ioan Pisc – vicepreședintele BNS și cu liderii de sindicat de la ROMAG PROD, spunându-le, cu nonșalanță, că statul român nu mai e interesat de apa grea, deoarece aceasta a fost plătită demult și că responsabil pentru soarta acestui produs este acum doar lichidatorul judiciar. În înregistrarea de arhivă de la acea vreme, redată deasupra articolului veți vedea cum Traicu spune cam așa: „În strategia prezentată de Ministerul Energiei se arată clar că apa grea nu mai interesează pe nimeni, pentru că nu se mai fac grupurile 3 și 4 de la Cernavoda. Dar, atenție, știți ce a făcut ASNRSPS-ul? S-a înscris la masa credală cu 5 miliarde o sută treizeci și nouă de mii de lei. Asta înseamnă că responsabil pentru managementul apei grele este lichidatorul judiciar! Ei consideră că averea lor e plătită pe fiecare kilogram de apă grea și ROMAG PROD e obligat acum să le dea banii înapoi”.
Lichidatorul Remus Borza s-a arătat „grijuliu” cu apa grea
Pe 22 iunie 2016, Remus Borza sosea la Severin, pentru a-și lua în primire regia falimentară și a purcede la lichidarea ei. De față cu primarul ales al Severinului – Marius Screciu și cu prefectul de Mehedinți – Cristinel Pavel, Borza tuna și fulgera că nici vorbă să trateze apa grea cu nepăsare, ba din contra va face tot posibilul să păstreze stocul pe platforma ROMAG PROD. Înregistrarea de la acea vreme este, de asemenea, pusă la dispoziția cititorilor noștri, în materialul video care însoțește articolul.
„Opinia lichidatorului juicier este că acest stoc trebuie să rămână pe platformă. Evident că în cazul falimentului, trebuie să vinzi halele, instalațiile, să le valorifici și să își ia civeva, cine e proprietarul, butoaiele cu apă grea și să și le ducă unde o vrea! Gândind de o manieră responsabilă, trebuie să convingem creditorii că este nu neaparat în interesul lor, cât mai ales în interesul statului roman să păstrăm acest stoc pe poziții, unde sunt create toate funcțiunile, unde avem personal specializat, unde avem toată partea de logistică, condiții special de depozitare, avem instalații de verificare, de control, de împrospătare, de menținere a tuturor indicatorilor fizico-chimici. Urmează să convingem pe cei de la Ministerul Energiei, pe primul ministru, pe cei de la Ministerul Mediului și sper să ne vedem peste câteva luni după care să raportăm cu mândrie patriotică că am rezolvat această problemă. Vom elabora împreună cu Ministerul Energiei și ASNRSPS acea strategie prin care să înființăm Autoritatea de Management a apei grele, din punctul meu de vedere această autoritate trebuie să fie în subordinea Ministerului Energiei, pentru că ei sunt cei mai interesați de această apă grea”, spunea Remus Borza, în iunie 2016, la sediul defunctului RAAN. Câtă mândrie patriotică a mai rămas din toate aceste vorbe în vânt, am văzut! Am văzut și cât interes s-a manifestat față de stocul de apă grea, în lunile care au trecut de atunci, luni în care specialiștii ce aveau grijă de stocul de apă grea au fost umiliți în ultimul hal, neprimindu-și salariile, deși lucrau zi de zi să conserve o comoară. Cât despre strategia despre care vorbea Borza, ea a rămas doar o poveste de adormit copiii. Nici acum, nimeni ştie ce se va întâmpla cu apa grea cu o valoare de peste 1,2 miliarde euro, iar proprietarii de drept ai acesteia, ASNRSPS şi NUCLEARELECTRICA SA nu mai dau niciun semn că i-ar mai interesa apa grea.
Vremea trece, apa grea se depreciază
Directorul ROMAG PROD, Ervin Watzlawek, spunea, în primăvara acestui an, înainte ca Borza să vină și să promită strategii luminate, că apa grea nu este un produs pe care să îl depozitezi undeva și să îl mai inspectezi din când în când să vezi dacă e în regulă, ci e un produs ce trebuie verificat periodic pentru a nu i se altera puritatea și pentru a nu fi compromis. Numai dacă apa grea are parametrii normali mai poate fi folosită în reactoarele nucleare. Pentru aceasta, la ROMAG PROD mai funcționează încă o instalație de finală, unde la nevoie se reprocesează apa grea dacă iese din parametrii admiși: „Verificarea periodică a apei grele trebuie făcută în permanență și cu multă rigurozitate. Dacă parametrii ei variază cu maxim 0,1 la sută, s-a terminat, iese din parametrii de utilizare în reactoarele nucleare. Completarea celor două reactoare nucleare ale României se face anual”. Tehnic, este vorba de butoaiele cu apă grea care trebuie menţinute la o temperatură constantă (peste temperatura de îngheţ) şi care trebuie verificate periodic pentru a confirma calitatea produsului. Nepăsarea crasă din ultima jumătate de an, neplata specialiștilor, pasarea responsabilității de la o autoritate la alta și de la un minister la altul au accentuat incertitudinea că apa grea s-a mai afla, la ora actuală, în condiții normale de depozitare, ceea ce conduce la ideea că statul român își bate joc risipind o avere de 1,2 miliarde de euro, asta în condițiile în care, la nivel declarativ, se spune și acum că trebuie construite reactoarele 3 și 4 de la Cernavodă (subiect discutat și în ședința CSAT). Concluzia? Apa grea ar putea deveni apă chioară, numai bună de aruncat la canal sau de abandonat în depozite.
Rezervele Statului vrea bani de la RAAN
Ani și ani de zile, în care politicienii șmecheri din Mehedinți mulgeau zeci de milioane de euro de la RAAN, lucrurile stăteau cam așa: Se producea apă grea în prostie, fără ca ea să fie vândută cuiva, ci stocată la Agenţia Naţională a Rezervelor Statului. În schimbul apei grele stocate aici, deci cumpărată de statul român, adică de noi toți cei care plătim impozite, politicienii bine înfipți în cercurile puterii de stat mergeau și cereau banii cuveniți pentru apă grea, îi primeau, se îndestulau firmele ce căpșeau RAAN-ul și apoi făceau din această ispravă o temă de campanie electorală. Era ceva similat cu ce am văzut la ANRP, dar mai stilizat! Doar că rezerva de apă grea plătită cu bani grei de la buget, rămânea să fie păstrată tot la ROMAG PROD. Mai exact, apa grea era produsă, depozitată, iar banii veneau de la statul român. Când buba s-a spart și mecanismul a cedat, RAAN a intrat în insolvență. Se întâmpla în 2013, moment în care care Conducerea ANRS se arăta foate îngrijorată de ceea ce se va întâmpla cu rezerva de apă grea. Tocmai de aceea s-a și gândit directorul ANRS, Cornel Baranga, să se înscrie la masa credală de la RAAN, cum spunea și Rodin Traicu, cu o sumă colosală.
Și cum nimic pe lume nu e întâmplător și de obicei nu prea exustă coincidențe, Cornel Baranga, fostul prefect de Ilfov a fost exact la autoritatea care scotea bani de la buget, cam tot la fel cum o făcea și ANRS-ul cumpărând apă grea de dragul de a o cumpăra și pentru a mulțumi căpușele de la RAAN. A fost vicepreședinte la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților (ANRP).
În 2013 începe, însă, dansul intereselor și al combinațiilor interesante, deși RAAN era pe marginea prăpastiei. Mai era totuși de muls de pe muribunda regie! RAAN împrumută păcură de la ANRS în valoare de circa 60 milioane lei, dând în compensare apă grea. După ce RAAN a intrat în insolvență, ANRS s-a scris la masa credală cu 60 milioane lei, la care a adăugat și cheltuieli de transport de peste 100 milioane lei.
Trei ani de insolvență
Odată intrată în insolvență, RAAN încape pe mâna adimistratorului judiciar Ion Tudor de la Tudor și Asociații SPRL. Și cum în vremuri de faliment sau insolvență, cei care câștigă cel mai mult sunt administratorii judiciari și lichidatorii, onorariul lui Tudor ajunsese la vreo 30.000 de euro lunar, la care se mai adăugau 3 la sută din sumele date creditorilor. Mai mult, administratorul judiciar s-a dovedit a fi un personaj necomunicativ, dezinteresat și neprietenos cu autoritățile statului, cu care ar fi putut discuta situația stocului de apă grea. Așa se face că el a blocat toate discuțiile cu Guvernul și totodată a blocat și infimele posibilități care mai existau pentru preluarea apei grele de pe stoc. În prezent, Ion Tudor se află sub control judiciar.
Tot în acest an, așa cum a confirmat chiar și Rodin Traicu, ANRS s-a înscris în tabelul creditorilor RAAN mai mult de 5 miliarde de lei, dar exploatarea RAAN, chiar și după ce devenise un un cadavru, continuă. Agonia insolvenței se mai prelungește până în 14 iunie 2016, pentru că, după 3 ani de insolvență, administratorul judiciar nu se împacă cu ideea că s-a terminat onorariul lui colosal și face apel la decizia Tribunalului Mehedinți de declarare a falimentului. De fapt, nu mai este niciun secret pentru nimeni faptul că atât distrugerea regiei, cât și intrarea în faliment a fost doar un scenariu, pentru ca unii băieți deștepți să se dea la fund și pentru ca Guvernul să fie „luat prin surprindere” de lipsa unor prevederi legislative clare privind modul în care va fi gestionat imensul stoc de apă grea rămas pe platforma ROMAG PROD.
Memorandumul lui Ponta
În luna aprilie 2014, Victor Ponta, premier la acea vreme, face o vizită la RAAN și ia act de iminența închiderii RAAN și implicit a combinatului de apă grea. În acest context, Ponta conturează o idee de plan care să prevadă și înființarea unei autorități naționale de management a apei grele. Așa a apărut, în martie 2015, un memorandum aprobat de Guvernul României și intitulat pretențios „Măsuri în vederea opririi controlate a producţiei de apă grea (D2O) la RAAN”, document în care se spune, printre altele, că apa grea trebuie conservată, păstrată la parametri optimi, pentru că va fi nevoie de prețiosullichid la Cernavoda, atât la completarea celor două reactoare care funcționează, cât și la pornirea ipoteticilor reactoare 3 și 4. Doar că, în afară de încă o ordonanță de urgență, care amintea generic de stabilirea unui necesar de apă grea pentru Cernavodă, ulterior nimeni nu a mai scos o vorbă despre stocul de la ROMAG TERMO, stoc despre care nimeni nu vrea să ne spună dacă mai e întreg și dacă apa grea nu s-a depreciat serios.
Între timp nici Remus Borza nu își mai amintește de „raportarea cu mândrie patriotică” despre care vorbea în iunie anul acesta, nici de grija manifestată atunci față de păstrarea stocului de apă grea „în interesul statului român”. Deodată, Borza s-a trezit că nu poate face nimic dacă nu are acceptul creditorilor, creditori care nu au mai fost, însă, convocați, cam de mult, pentru a li se expune probleme serioase ca aceasta a stocului de apă grea. Așa că, până la noi ordine și până la un nou Guvern, apa grea poate în continuare să se metramorfozeze în apă chioară. Pe cine mai interesează astăzi apa grea? Problemele politicienilor sunt altele, cum ar fi de exemplu să se milogească în fiecare an pe lângă Guvernul României să primească bani de la fondul de rezervă pentru termoficare. Alți politicieni au dispărut din peisaj, conștienți fiind că ajunge cât au muls de la RAAN și nu e cazul să cadă tocmai acum în plasă.
Peste tot și peste toate, România este tot mai departe de a fi capabilă să își asigure independența energetică, pe care ar fi avut-o, poate, cu patru reactoare nucleare la Cernavoda.
