În toată lumea asta largă, orice administrației locală face calcule zilnice pentru a găsi tot felul de soluții de dezvoltare, de înfrumusețare și de construire a unui viitor cât mai bun pentru comunitate. La Orșova, un biet oraș blestemat și înapoiat din România, problemele majore ale mai marilor urbei sunt unele mult mai profunde în mediocritate și mai lovite de cretinism edilitar-gospodăresc. Oamenii acestui oraș își cheltuiesc energiile creatoare pentru a găsi cea mai viabilă soluție de ridicare a gunoiului ce zace pe străzi de peste două luni și care deja a făcut viermi, șobolani și s-a dospit bine sub ferestrele localnicilor. Toate acestea pentru că prin ianuarie anul acesta, între primar și operatorul de salubritate a izbucnit un conflict care a zdruncinat o prietenie pe care puteai jura că nici Satana nu o mai poate anula vreodată.
În termeni tehnici, operatorul de salubritate FLORICOLA SA a cerut municipalității dublarea tarifelor de lucru, pe motiv că a apărut o taxă de depozitare de 80 de lei/tonă și că serviciile de acest fel s-au scumpit între timp. Deja certați la cuțite sau chiar cu cuțitele pe masă și mâinile unul în beregata celuilalt, Constantin Popescu și Marius Stoica au găsit prilejul favorit să își dea în cap unul altuia, dar nu în mod izolat, într-un ring în care doar ei să încapă pentru a se căsăpi unul pe celălalt, ci în piața publică, cu consecințe colaterale. Popescu Constantin, stăpânul absolut al salubrizării peste toată Orșova, a decis ca, în lipsa comunicării cu primarul, dar mai ales în lipsa majorărilor cerute, să nu mai ridice gunoiul din oraș. Cu orice preț și cu orice riscuri. Faptul că timp de două luni nu a murit nimeni contaminat de mizeria și împuțiciunea ce a pus stăpânire pe oraș se datorează iernii și gerului. Gunoiul a stat bine congelat, nu a luat pe nimeni de nas, iar oamenii s-au făcut că nu îl observă, în timp ce beligeranții se războiau în adrese și declarații de presă.
Poate cineva o să mă acuze că sunt sau am devenit, peste noapte, fanul primarului Marius Stoica! Nici poveste de așa ceva! Nu aș avea nici un motiv și nicio logică, pentru că, în primele 6 luni ale mandatului său de primar, Marius Stoica a dansat în aceeași mocirlă cu operatorul de salubritate, doar o răfuială personală ducând la împuțirea orașului și la instituirea stării de alertă. Poate că primarul Stoica ar fi trebuit să își ia de partea lui Consiliul Local, să își ia în serios funcția importantă în care l-au ales orșovenii și să acționeze după modelul unor politicieni din țările slave, care după ce se folosiseră de persoane dubioase să acceadă la putere, au avut grijă să scape de ele imediat ce au preluat puterea, pentru ca dubioșii cu pricina să nu emită pretenții în schimbul serviciilor oferite în campanie. Iar prima șansă a lui Stoica de a scăpa de sub jugul operatorului s-a ivit pe la începutul lui septembrie când a avut pe masă hotărârea de reziliere a serviciului, dar nu a vrut să o pună în aplicare.
Alții spun că primarul ar fi greșit fatal atunci când a refuzat orice negociere cu operatorul, în vederea pretențiilor de majorare a tarifelor. Poate că da, aici a greșit, dar și-a asumat acest risc și dacă vreo lege îl va găsi vinovat pentru asta, atunci să plătească cu vârf și îndesat.
Ce facem însă cu ridicarea gunoiului? A fost nevoie să se ajungă într-o situație jenantă în care să se instituie starea de alertă, pentru că în Orșova nu mai aveau oamenii cum să trăiască precum șobolanii. Mai era puțin și, pentru a ieși în oraș, ar fi trebuit să înoate prin munții de gunoaie ce ajunseseră de peste trei metri. După instituirea stării de alertă, comitetul local pentru situații de urgență avea 10 zile să găsească cea mai bună soluție de descongestionare a orașului de mormanele împuțite. Nu mai aprofundăm acum ce anume trebuia să facă, tehnic vorbind, primarul, adică să caute operatori specializați, să facă mormane de acte și lălăie printre hățișurile legislației, abia după aia să treacă efectiv la treabă. Și nu mai aprofundăm această idee, pentru simplul motiv că omul a căutat înțelegere la toți operatorii de salubritate din județ, iar toți aceia i-a întors fundul, nici măcar spatele. Nu vreau să speculez acum ideea că acei operatori ar fi fost mânați către refuz de un ciudat și sugerat sentiment de solidaritate de breaslă, pentru că nu am dovezi în sprijin, dar vreau să spun că trecuseră două zile din cele zece ale stării de alertă și gunoaiele erau tot la locul lor. Pur și simplu, primarul a luat utilajele de la Primărie, oamenii de la ajutorul social și a trecut la scormonirea căcatului lăsat din abundență prin oraș.
Filosofia stării de alertă
Disperat de situație, primarul Stoica a început să găsească soluții mai legale sau mai puțin legale, dar soluții de moment pentru a ridica mizeria. Aici au apărut imediat filosofii stării de alertă, care au început să întoarcă legalitatea pe toate fețele și muchiile. Ba că trebuia să caute o firmă specializată, ba că a dat prea mulți bani la depozitul ecologic și nu îi poate justifica, ba că a deversat gunoiul pe malul Dunării și a comis o crimă ecologică. Într-un cuvânt, asupra primarului au căzut valuri de scuipați filosofici că de ce mama dracului s-a apucat el să care gunoiul cu mașinile de la Primărie și nu a bătut apa în piuă căutând soluții legale, ecologice, prietenoase cu mediul.
Faptul că orașul trăia de două luni îngropat în gunoaie, în mizerii depozitate lângă spitale, școli, farmacii, cabinete medicale, magazine alimentare, nu a fost pentru nimeni un atac la mediu, o crimă ecologică și nici o ilegalitate. Când a început, anapoda desigur, la limita legii, neecologic, să care gunoaiele cu forțe proprii, ei, atunci gata! Atunci a fost nenorocire! „O să plătească penal, o să îl ia mama dracului, a făcut o nenorocire, a aruncat orașul în haos” – cam așa era blagoslovit de unii care crezuseră că gunoiul va sta în oraș până când primarul va ceda și va fugi în genunchi, cu lacrimi în ochi și cu sacul de bani după operator să îl cheme la lucru.
Până una alta, iată că, acționat în judecată, operatorul a fost obligat de Tribunalul Mehedinți, prin ordonanță președințială, să reia ridicarea gunoiului din municipiu, tot cu banii dinainte și tot așa cum ar fi trebuit să o facă de la început.
Ca într-o paranoia perpetuă, primarul s-a trezit că e acuzat că ridică gunoiul, că despute orașul și că face curățenie. Cum mama dracului și-a permis să ceară stare de alertă? Cum mama dracului și-a permis să aibă creier și să găsească soluții, fie ele chiar și proaste, la limita legii, penale, de toate felurile? Asta da tupeu!
Vorba lui Nea Mărin, „bag samă în prostia mea” că deja au început să devină plictisitoare lamentările astea că vezi Doamne, primarul a încălcat toate legile planetei și a luat gunoiul cu tractorul și camionul și că o să plătească greu pentru nesimțirea asta. Personal nu cred că va plăti cu nimic, atâta vreme cât, sub imperiul stării de alertă, indiferent dacă a acționat bine, prost, lamentabil, ilegal, neecologic, scopul principal este acela de a ridica mizeria din oraș. Dacă ar fi preferat primarul să fie legist până în măduva oaselor și în timp ce studia mormanele de legislație, izbucnea o epidemie sau mureau câțiva copii, era mai bine? Sau atunci tot amărâtul de el era vinovat?
Ce să înțelegem din decizia instanței de a obliga operatorul să ridice gunoiul? Să înțelegem că trebuia să îl fi ridicat de la început și să nu împută oamenii nevinovați, aruncând pisica la primar, care nu a vrut să negocieze cu el?
Este cutremurător cum am ajuns să gândim, cum ne vânăm unii pe alții, precum șacalii, și cum căutăm nod în papură taman în situații de criză. Adică în mijlocul unui oraș împuțit și blestemat, un primar ridică gunoiul, nici nu mai contează cum, chiar mă doare în cot cum l-a ridicat, cu ce, cu cine, când și cum, dar e arătat cu degetul că nu a respectat legea, nu a respectat starea de alertă și nu a mângâiat operatorul pe creștet. Chiar mai doare pe cineva în cot de modul în care s-a ridicat gunoiul acela? Chiar prinde bine cuiva filosofia asta fatalistă, tâmpită și distructivă?
Eu zic ca Stoica să înfunde pușcăria, 30 de ani dacă se poate, pentru crima comisă printre mormanele de gunoi ridicate cu camionul din oraș, pentru că nu a lăsat șobolanii, viermii și muștele să cotropească și să îmbolnăvească orșovenii și pentru că în marea lui „nesimțire” și „dispreț total față de lege” a dispus ridicarea după ureche, nespecializat, a gunoiului.
Chiar atât de jos am ajuns oare?
