O zi și o noapte de pomină au ținut cu sufletul la gură întreaga planetă. Alegerile din SUA au însemnat un moment politic de cotitură, nu numai pentru americani, ci și pentru întreaga planetă, date fiind importanța și forța uneia dintre cele mai prospere, mândre și democratice națiuni, națiunea americană. Nimic nu se mai mișcă pe glob fără SUA și nimic nu are relevanță decât dacă este privit prin prisma politicii cu conotații globale a SUA. Vorbim despre cel mai puternic stat federal de pe planetă și despre un stat care are de cele mai multe ori decizia finală în orice combinație politică din orice altă țară. Respectul pentru America și pentru visul american este și va rămâne unul imens din partea tuturor pământenilor, cu excepția doar a unora care încă mai suferă încorsetați în vreuna din dictaturile sau enclavele comuniste, gen Coreea de Nord. În afara acestor enclave de ignoranță și totalitarism, nimeni nu minimalizează rolul determinant al SUA, nici măcar Rusia.
În tot acest context, este foarte clar de ce toată lumea a stat cu ochii atât pe campania electorală din America, cât și pe rezultatul alegerilor de aici. Rezultatul deja îl știm, este repetat de toate mijloacele mass-media de pe planetă, nu mai este nimic nou de relatat aici. A câștigat cel care nu era creditat cu șanse de niciunul din sondaje, multimiliardarul excentric, de 70 de ani, Donald Trump, cel care a generat o campanie colorată, bizară, ieșită din toate tiparele și cel care a făcut declarații atât de șocante, încât unora le îngheța sângele în vene, de genul celei cu construirea unui zid la granița dintre SUA și Mexic, pentru a stopa accesul imigranților. După BREXIT, victoria lui Trump, este cea de-a doua situație șocantă la nivelul politicii globale, planetare. Dar este deja o realitate! Da, Donald Trump, tipul acela ce se maimuțărea în campanie, ce iscase scandaluri sexuale și care făcea declarații uluitoare, va fi președintele SUA, omul cel mai puternic de pe planetă și va decide soarta lumii.
Trump a câștigat detașat, la diferență mare, cursa cu Hillary Clinton și i-a răpit fostei Prime Doamne șansa de a fi prima femeie președinte din istoria SUA, în condițiile în care, pentru America, ar fi fost cea de-a doua premieră, după cea a alegerii unui președinte de culoare, în persoana lui Barak Obama. Trump a răsturnat toate sondajele, toate previziunile și toate cutumele și a fost votat chiar și de un număr covârșitor de femei, deși făcuse obiectul unor scandaluri despre umilirea femeilor și despre o atitudine dezgustătoare față de acestea. Ce să se fi întâmplat? Sunt americanii misogini? S-au speriat de însăși ideea unei femei la Casa Albă? Se pare că nu! Absolut nu! Americanii nu au avut nimic cu femeia Hillary Clinton, ci cu politica acesteia, cu perspectiva unei noi administrații închistate în elitism, a unei noi administrații democrate, ce aducea aminte cu cea de două mandate a soțului lui Hillary, Bill Clinton. Americanii s-au speriat de ofensiva elitelor și de oameni pe care nu numai că nu îi mai înțeleg, ci sunt realmente speriați de ei și de perspectiva îndepărtării lor de popor.
Una din multele americance care votaseră cu Trump, spunea după anunțarea victoriei acestuia, că l-a votat pe Donald Trump, pentru că s-a săturat de elitele ce, în opinia ei „sunt marionete ale corporațiilor”. Este simptomatică declarația doamnei respective, pentru că arată, pe viu, ce au vrut americanii atunci când l-au ales pe Trump. Au vrut să fie siguri că vor avea un președinte de-al lor, unul simplu, din popor, fără experiență politică, fără pretenții elitiste, unul care le-a vorbit în campanie, pe limba lor. E greu de crezut că Donald Trump ar fi unul de-al poporului, de-al americanului de rând, pentru că multimiliardarul, magnatul imobiliar s-a desprins demult de clasa de jos, nu se poate spune că provine de acolo și nici că știe foarte bine cu ce se confruntă, în realitatea cruntă de zi cu zi, americanul de rând. Doar că așa a fost perceput Trump de popor, așa a transmis el mesajul electoral, ca venind din partea unuia ce nu vine în fruntea statului ca un președinte cu expertiză, ca o elită politică și ca un guru al politicii mondiale, ci vine ca un om ce vrea să învețe și să construiască o nouă Americă, mai conciliantă, mai tolerantă și mai interesată de poporul american, decât de soarta planetei. Trump le-a transmis cumva americanilor de rând că nu mai este dispus să conducă America spre statutul acela de „jandarm mondial”, ci către un statut de patrie iubitoare a fiilor ei, care să se aplece asupra problemelor simple ale americanilor, asupra bunăstării lor. Așa a fost el perceput! Nu înseamnă, neapărat, că așa va și fi Donald Trump, în calitate de președinte. Să ne uităm numai la faptul că primii care l-au felicitat pe Trump au fost taman liderii anti-sistem din Europa și din lume, adică ei s-au bucurat de victorie și au salutat-o ca pe o nouă ordine mondială, o nouă concepție despre politică mondială.
Victoria lui Donald Trump este un avertisment dur la adresa transformării politicii mondiale într-un club al elitelor prea depărtate de popor, al liderilor care uită de votul popular sau nu îl mai înțeleg, este un avertisment la adresa unui sistem politic ce nu mai funcționează pentru că s-a rupt cu totul de realitatea cotidiană, de legătura directă cu poporul și de simplitatea deciziei politice sănătoase. Lumea noii ordini mondiale a fost acaparată de elitism prost înțeles și de corporații care minimalizează sau chiar batjocoresc voința populară, durerea omului de rând, nevoia lui de dialog cu aleșii săi. Donald Trump a reușit, spre diferență de contracandidata sa, Hillary Clinton, să conecteze propriul exercițiu public cu intimitatea exercițiului public al fiecăruia dintre muritorii de rând.
Cum se citește victoria lui Trump în cheie politică românească
În cheie politică românească, în afară de ceea ce am spus mai înainte și care reflectă tot o analiză în cheie românească, victoria lui Trump, proiectată peste alegerile parlamentare ce bat la ușă, în România noastră fascinantă și mereu surprinzătoare, este una plină de avertismente dure.
Ce ne oferă nouă, alegerile parlamentare din decembrie, decât posibilitatea de a alege între două rele? Ca de obicei, nu? Ce trebuie să alegem între două mari blocuri politice, unul cică de dreapta și altul cică de stânga? Ce mama dracului putem înțelege, noi, poporul român, acela forat în străfundurile lui, urbane și rurale, de la a face diferența între PSD și PNL? Nimic altceva decât că toți au fost la conducere, toți au furat și toți sunt la fel! A venit vreunul din cele două mari blocuri politice să propună oameni noi, viziuni noi, proiecte noi sau vin doar să cosmetizeze o plagă politică, să o ambaleze frumos și să ne-o servească precum unor prostovani, pentru ca noi să alegem „binele”.
În timp ce PNL ne explică cum că vine cu „guvernarea oamenilor cinstiți” și cu elite, de genul Dacian Cioloș, dar elite așezate pe un piedestal plin de putreziciune și de păienjenișuri în care deslușim aceeași oameni de care ne-am săturat, în tot acest timp, PSD ne îndeamnă să credem în România. Nu spun să credem în acea Românie a oamenilor cinstiți, dar spun că știu să vorbească pe limba poporului. Asta s-ar putea să fie cheia succesului lor, pentru că, la fel ca în America, oamenii de rând vor alege pe cineva care vorbește cu ei, pe limba lor, la fel cum a vorbit Trump cu americanii. Vor refuza să aleagă așa-zisele elite manevrate de PNL, despre care nu pricep nimic.
Vedem, foarte clar, cum elitele care încearcă să intre în viața politică sunt refuzate și repudiate și cum cei care vin să vorbească de sus poporului român, sfârșesc prin a fi respinse de votul popular. Nu spun și nu am spus niciodată că PSD este o binefacere pentru România și o soluție salvatoare, dar nici nu pot suporta să mai aud cum PNL vine să ne spună că, așa deodată, au descoperit „100 de specialiști” care vor veni „onești” să ne scoată din rahat. Noul PNL vine acum, precum o virgină, să ne spună că neprihănita lor politică va salva România de la pieire. Nu o vor salva, pentru că PNL nu există, decât ca idee, ca și concept, PNL trăiește în umbra strămoșilor lui iluștri, cu care actualul PNL nu mai are nicio legătură, nicio similitudine. Este aceeași ciorbă reîncălzită care, și mai rău, între timp s-a mai și alterat.
Cel mai probabil, oamenii vor ignora elitismul mimat al celor ce se pretind de dreapta și vor alege tot ceea ce știu, adică PSD, iar sondajele o arată cu prisosință, pentru simplul motiv că acest PSD vorbește cu poporul mai pe limba lui. Nu pentru că PSD ar fi mai bun și nu pentru că PSD ar fi străin de stricăciunile din politica românească! Nici PSD nu e fecioara neprihănită, dar e cel care vorbește pe limba poporului, așa cum le-a vorbit Trump americanilor.
A cui este vina, pentru că românii vor alege din nou, masiv, PSD? E VINA LIBERALILOR, A CELOR CARE, ÎN NUMELE PĂRINȚILOR FONDATORI AI PNL, SE MAIMUȚĂRESC ÎN POLITICĂ ȘI MINT MAI TARE ȘI MAI URÂT CA PSD. Cel mai probabil, dacă Brătienii s-ar trezi din morminte, i-ar da cu capul de toți pereții pe cei care azi se autointitulează LIBERALI și care vor pierde alegerile pentru că nu sunt în stare să fie serioși, nici cu ei, nici cu românii!
