România este într-o criză sanitară cumplită, chiar mai gravă decât aceea de la începutul pandemiei de COVID-19. Avem peste 15.000 de infectări pe zi, în secțiile ATI nu mai sunt locuri, tot mai mulți bolnavi mor, răpuși de virusul ucigaș, medicii sunt depășiți de situație, sistemul sanitar ia foc la propriu, iar campania de vaccinare a devenit un eșec usturător. Peste toate acestea, iarna se apropie amenințător, iar prețurile la energie și gaze au explodat. Românii sunt tot mai înspăimântați de ceea ce va urma, iar traiul este din ce în ce mai greu în biata noastră țară, devenită o colonie a jafului european și mondial.

La toate acestea se mai adaugă, acum, și o criză politică, cu un Guvern amputat de posibilitatea de a-și folosi toate instrumentele legislative, un guvern prăbușit care și-a pierdut încrederea dată de Parlament. Probabil vor urma negocieri chinuitoare și interminabile, competiții ale orgoliilor politice nemăsurate și încercări de stabilizare a situației. Problema s-a mutat acum la Cotroceni și stă doar în mâna președintelui republicii, de la care românii așteaptă o rezolvare a crizei. Nu știm dacă o va rezolva cu maximă luciditate și dacă nu se va ambiționa să vină cu propuneri fanteziste și cu soluții sinucigașe. Dar suntem datori, potrivit Constituției, să așteptăm decizia președintelui!

Să facem, însă, cuvenitele precizări, dincolo de politicianismul dus la extrem din ultima perioadă! Moțiunea de cenzură nu este, așa cum am văzut trâmbițându-se din partea unor politicieni, „un act de iresponsabilitate”. Moțiunea de cenzură este un instrument democratic legitim, prevăzut de Constituția României, și poate fi utilizat oricând de către Parlament. Parlamentul este forul suprem de conducere al țării, este prima putere în stat și doar cu acordul acestuia se poate face ceva în România. Și este și normal să fie așa! Dacă nu am avea o astfel de regulă a bunului simț democratic, oricine ar putea aluneca pe panta dictaturii. Și așa, unii dintre cei care ne-au guvernat în ultimele trei decenii au încercat de mai multe ori să-și întindă tentaculele dictatoriale!

După cum știm cu toții, și am mai spus acest lucru în repetate rânduri, Guvernul României este oglinda fidelă a votului popular, în sensul că dintre partidele care pot forma o majoritate se desemnează Executivul. Mai exact, atunci când mergem la vot, la alegerile parlamentare, ar trebui să știm că nu votăm pentru că am primit bani, pentru că ni s-a promis un loc de muncă pentru noi sau rudele noastre sau pentru că avem niște avantaje meschine, ci votăm pentru viitor, pentru cei pe care îi dorim să ne guverneze. La alegerile de anul trecut, PSD a câștigat cele mai multe voturi, dar nu a putut forma o majoritate care să impună un guvern. În schimb, PNL + USR-PLUS + UDMR au reușit să adune o majoritate necesară formării unui guvern. Acestea sunt regulile democrației! Doar că acea majoritate s-a prăbușit sub greutatea orgoliilor și unor jocuri de putere total neinspirate. USR-PLUS a fost alungat din Guvern și era foarte normal să se enerveze. Nu discutăm aici dacă USR a făcut sau nu treabă la guvernare, știm exact ce haos au creat unii dintre oamenii lor, iar aici cel mai bun exemplu este ministrul Sănătății – Vlad Voiculescu. Dar putem vorbi despre matematică parlamentară: Pentru a rezista, un guvern are nevoie de cel puțin 234 de voturi în Parlament. Nu le mai are, PA!

Se aștepta cineva ca USR – PLUS să fie călcat pe coadă și să înghită în sec, susținând în continuare guvernul în interiorul căruia a fost luat la șuturi? Imposibil! Am văzut cu toții că, atunci când a fost alungat Vlad Voiculescu din Guvern, partenerii de coaliție s-au așezat la masă și au negociat, au găsit o altă souție și a fost ok. De ce nu se putea și a doua oară? Pentru că, vorba lui Rareș Bogdan, „unora li s-a umflat capul”! În Germania, de exemplu, există un Consiliu de Conducere al Coaliției aflate la putere, unde se iau mai întâi deciziile privind modificarea componenței unui guvern. Premierul căzut la vot, Florin Cîțu, le spune celor de la USR că îi așteaptă la discuții, dar nu se roagă de ei. Ori o asemenea atitudine e total greșită și duce la amplificarea tensiunilor.

De ce a căzut Guvernul? Din propria-i vină! Nu sunt de vină cei de la PSD și AUR că țara este acum scufundată cu încă o treaptă în haos, asta ca să fim cât se poate de sinceri și de serioși. Orice partid de opoziție stă la pândă și atunci când poate lovi într-un guvern o face fără milă. Pentru a nu se ajunge aici, e nevoie ca Guvernul să fie unit și să nu dea posibilitatea opoziției să atace. Ori noi avem de a face aici cu un Guvern care și-a săpat singur groapa!

Sperăm că politicienii vor avea înțelepciunea de a scoate țara din criză și vor găsi soluția optimă pentru România și așa chinuită și necăjită. Parlamentul este oglinda voinței populare, parlamentarii sunt reprezentanții noștri ai tuturor și nu trebuie să minimalizăm niciodată asta! Dacă 281 de parlamentari au votat împotriva Guvernului, înseamnă că românii care i-au votat au vrut cam același lucru.