Ca și cum nu eram destul de loviți de soartă, prin luna martie a venit peste noi una dintre cele mai cumplite pandemii, un inamic perfid, letal și nevăzut, care a răpus mii de vieți. Odată cu pandemia, viața noastră a tuturor s-a schimbat radical, am renunțat la multe obiceiuri, călătorii, unii dintre noi am rămas fără serviciu, iar alții au ajuns pe patul de spital. Ne-au murit prieteni, rude, cunoscuți, am fost obligați să stăm închiși în case luni de zile și să ne gândim de două ori înainte de a mai pleca în concediul estival. Și tot în acest an, în viețile noaste a mai apărut un accesoriu pe care, cel mai probabil, îl vom mai purta multă vreme, masca de protecție. Asta ca să nu mai vorbim de faptul că numărul infectărilor zilnice nu scade deloc, nimic nu ne dă speranța că am putea scăpa prea repede de această pacoste, iar vaccinul este încă foarte departe.

Abia scăpați din ghearele blocajului generat de obligativitatea de a sta în casă și de enervantele declarații pe proprie răspundere pe care eram nevoiți să le completăm zilnic, am dat direct peste două campanii electorale succesive. Atât campania pentru locale, cât și cea pentru parlamentare, au fost atipice, ciudate, lipsite de substanță și de obișnuitele marșuri sau mitinguri electorale. Am avut cu toții parte de o campanie desfășurată preponderent în spațiul on-line și grevată de decizii radicale, precum închiderea piețelor și a târgurilor și interzicerea adunărilor publice. Chiar și așa, românii au luat act de ofertele electorale și, surprinzător, au ieșit în număr mare la vot la alegerile locale. La alegerile parlamentare, stabilite într-o zi simbolică, de Sfântul Nicolae, prezența la vot a fost înfiorător de mică, iar această anomalie a dus, fără dubii, la apariția și promovarea în Parlamentul României a extremismului, de care uitasem complet, după moartea lui Vadim Tudor.

Suntem la finalul unui an complicat și ultimele zile ale acestui an sunt cuprinse de o criză politică, generată de lupta aprigă pentru putere între PNL și USR. Cu un PSD câștigător net al alegerilor parlamentare, cu aproape 35 la sută dintre mandatele parlamentare, avem parte de partide care se sfâșie, pe dreapta, pentru funcții. E din ce în ce mai greu de spus când și cum vom avea un Guvern nou și dacă scandalul de pe scena politică nu va afecta un sistem și așa șubred, la nivel social și economic. Și tot în aceste zile, datorită prezenței mici la vot, datorită lehamitei pentru partidele politice tradiționale și, în special, datorită guvernărilor neproductive și incoerente din ultimele trei decenii, românii s-au refugiat la vot, în proporție de aproape 10 la sută, în brațele unui nou partid, destul de dubios și catalogat cu accente de extremă-dreapta, AUR. Asta în condițiile în care Partidul Mișcarea Populară a rămas, la mustață, în afara Parlamentului, fără ca nimeni să realizeze cât de grav este acest lucru. Încotro ne îndreptăm? Greu de spus!

Ca atare, loviți de pandemie, cu ramuri ale economiei distruse complet, iar aici mă refer la turism și HORECA, ne târâm lugubru către finalul unui an cumplit, de care nu am vrea să ne mai amintim în viitor. Dar pentru toate aceste nenorociri, văzute din România și suprapuse peste cele deja știute înainte de a veni COVID-19, există și o explicație tristă, dar adevărată! Suntem cuprinși de disperare și speriați de caracterul dificil al anului ce tocmai se încheie, nu pentru că am fost loviți de COVID. Toate țările lumii au fost lovite, multe dintre ele mult mai crunt decât România! Dar nu toate țările civilizate, în special din Europa, au resimțit dezastrul și disperarea atât de profund. Și asta pentru că în alte părți, sistemele funcționează pe pilot automat. Să ne amintim că Germania a stat luni de zile în criză politică sau că Belgia a stat 2 ani fără Guvern, pentru că partidele nu puteau ajunge la o înțelegere în Parlament. Și nu a fost nicio problemă, pentru că acolo politică e politică, iar guvernarea e guvernare! La noi dacă strănută Guvernul, societatea intră în comă, iar dacă Guvernul e în comă, România explodează. Noi nu avem niște sisteme bine puse la punct, nimic nu funcționează așa cum ar trebui, iar politicul influențează direct aproape totul, de la sistemele social, economic, sanitar și până la economie și cursul EURO.

Suntem în continuare robii unui sistem politic distrus, anacronic, mereu în stare de agitație, mereu în pragul imploziei și mereu ticăloșit. Nu ne putem desprinde sub nicio formă și nu putem nici măcar să îl restructurăm, atunci când mergem la vot. Din contră, odată ajunși la vot, facem prostii și luăm decizii radicale, precum cea numită AUR.