ȘOBOLANUL

Șobolanii sunt poate cele mai scârboase rozătoare din tot tabloul vast al acestor animale mici. Teribil de rezistenți, cu o capacitate de reproducere imensă, purtători de boli și simboluri ale mizeriei absolute, șobolanii ne fac de multe ori viața insuportabilă, iar specialiștii spun că, în anumite condiții, pot ataca direct omul. Poate tocmai de aceea, pestilențialul animal este deseori folosit prin comparație figurativă cu unii dintre semenii noștri. Un astfel de șobolan scârbos s-a reapucat recent de politică.

După mai bine de patru ani de absență totală, timp în care a hălăduit neștiut de nimeni, un șobolan infect iese din canalul său, ce-i drept un canal de lux, și aleargă bezmetic pe străzi în căutarea faimei de altădată, risipite. E puțin schimbat, față de cum îl știau cunoscătorii la vremea în care era un fel de lighioană sacră a cetății. Mai bătrân, mai livid și mai agresiv, într-un cuvânt, mai șobolan ca înainte. Cu un tupeu nesimțit, specific acestor lighioane dezgustătoare, șobolanul vrea să ne convingă de faptul că ne-a fost dor de el, că mai aveam puțin și crăpam de singurătate și de plictiseală fără figura lui obosită.

De obicei aceste lighioane veșnic neobosite și hoațe, ies la lumină împinse de foame și de lipsuri. Se îndestulează și apoi dispar în canalele și găurile infecte în care își duc, de obicei, existența mizeră. Deci ar fi oarecum de înțeles motivul întoarcerii lighioanei și pretențiile de a fi din nou adulate și preamărite. Flămând și sălbatic, dușmănos și amenințător, șobolanul pare totuși neîncrezător în a se plimba liber pe străzi. Nu se expune, fuge de lumina reflectoarelor și de întrebările incomode, fuge de propriul său trecut și de propriile-i fapte reprobabile, temător că poate cineva i le va aminti. Aidoma oricărui nenorocit de șobolan, eroul nostru fuge ca dracul de tămâie de deratizare. Știe că poate fi ucis într-o confruntare directă și stă ascuns și umil în scorbura lui până când găsește prilejul de a ieși la furat și la distrus mediul înconjurător.

De fapt, șobolanul de care vorbim ar fi stat mult și bine în canalul său luxos și nu s-a fi întors printre oameni, dacă alți șobolani infecți ca el nu l-ar fi chemat la un închipuit festin, dacă nu i-ar fi promis că poate fi din nou rege peste o lume hipnotizată și ignorantă, obișnuită să vadă doar lucrurile mici. Sau poate i-au promis că se apropie o pradă de zile mari pe care o vor împărți ulterior. Nu știm dacă doar foamea l-a scos din canal pe șobolanul cel infect sau și gândul cu care nu se poate împăca, tristețea care îl macină, dorul de vremurile în care era Regele Șobolan. E drept că nu a stat degeaba în ultimii patru ani, a adulmecat în diverse direcții și doctrine, a încercat diverse culori, a bătut la mai multe uși. Cei mai mulți l-au tratat exact ca pe un șobolan, adică au ieșit la el cu parul sau cu mătura. Numai că, într-un târziu, s-a cuibărit și el într-o colonie de șobolani ceva mai infecți decât el, unde a găsit înțelegere și umilință.

Ba chiar a rămas șobolanul nostru uimit când adunătura de șobolani l-au invitat să le fie rege. A început să se simtă ca pe vremuri și, mai rău, să se comporte tot ca pe vremuri. Infatuat, nesimțit, ipocrit și mincinos, șobolanul ajuns chior în țara orbilor s-a transformat în dictator. A decis că e momentul să închidă ușile, să scoată capul doar pe străzile pe care nu umblă pisicile și să hipnotizeze doar proștii pe care îi mai ținea minte din vremurile lui bune. Mai grav pentru el este, însă, faptul că s-au cam înmulțit pisicile pe străzi și e tot mai hăituit. Cum iese, cum se reped mâțele după el! Nici el săracul nu mai știe ce să creadă și mai că îi vine să lase dracului șobolăneala politică și să se întoarcă în canalul din care a ieșit.

Și mai rău este faptul adunătura de șobolani care și l-au făcut rege a început să se cam sature de apucăturile mizerabilului și să își aducă aminte cum acest șobolan regal i-a cam mușcat și otrăvit pe toți miloșii care l-au băgat în casă. Acum s-ar lipsi de el, dar e prea târziu și se tem că se fac de rahat, așa că trag de el până la ziua cea mare. După aceea vom vedea ce o mai fi: ori regele șobolan își omoară supușii (nu ar fi pentru prima oară), ori adunătura de șobolani care s-au rugat de el în genunchi să le fie staroste se va înfuria și îl vor mânca cu blană cu tot după ce, în prealabil, îl vor fi sfâșiat în bucăți.

Nu știm ce va fi în șobolănimea politică cu pretenții înalte, după ziua Z, dar știm că șobolanul nostru nu mai e ce a fost pe vremuri. I s-a cam rărit blana, s-a jigărit, a început să pută și cei care îl iubeau pe vremuri, azi cam fug cu parul după el pentru a-l extermina. Poate că de aceea se și comportă temător: Stă ascuns, iese doar la geam să facă cu mâna, se bate cu pumnul în piept doar din spatele unui perete de sticlă și își repetă obsesiv amintirile pe conturile de socializare, doar – doar o mai hipnotiza pe careva.

Șobolanule, deratizarea e aproape și nu prea ai cum să scapi!

Citit 592 ori Ultima modificare Miercuri, 09 Septembrie 2020 23:51
Etichetat cu
Mai multe din această categorie: « DOMNUL NIMENI
Romeo Crîșmaru

"A fi politician înseamnă să fii capabil să spui dinainte ce-o să se întâmple mâine, săptămana viitoare, luna viitoare, anul viitor. Iar apoi să poți explica de ce nimic din toate astea nu s-a întâmplat."

- citat de Winston CHURCHILL

Website romeocrismaru.blogspot.ro

Lasă un comentariu

Jurnal.Mehedinti

Jurnal Mehedinți este conceput ca un portal media ce își dorește să aducă în presa locală o dinamică nouă si un format atractiv.
 
    Tel: +40 728317685
Email: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Foto

Top
We use cookies to improve our website. By continuing to use this website, you are giving consent to cookies being used. More details…