Am ajuns de râsul Europei și chiar spaima multora dintre țările europene, care nici nu mai vor să audă de noi, nu ne mai primesc dincolo de granițele lor și ne tratează ca pe niște leproși. Nici nu este de mirare și nici nu ar trebui să fim supărați pe țări precum Olanda, Austria și, mai nou Ungaria. Nu avem motive să ne supărăm pe niște state ale căror autorități, de la cel mai înalt nivel, sunt mult mai responsabile decât ale noastre. Noi ar trebui să analizăm cu mai multă atenție, de la nivelul instituțiilor democratice ale statului român, metodele cele mai optime prin care putem combate răspândirea cu repeziciune a unui virus perfid și încă necunoscut, a unui virus fără leac. În loc de responsabilitate, politicienii noștri fac o deșănțată campanie pe marginea pericolului, un soi de trafic cu MOARTEA și bat câmpii asupra armonizării unor prevederi guvernamentale cu prevederile constituționale și, în special, cu cele declarate neconstituționale de către prăfuita și puternic politizata noastră Curte Constituțională.
Traian Băsescu a ieșit de vreo câteva ori și a explicat, cu lux de amănunte, faptul că suntem semnatari ai unui tratat internațional cu putere de lege, emis de Organizația Mondială a Sănătății. Potrivit acestui tratat ratificat la nivel guvernamental de aproape 200 de state ale lumii, se arată clar cum trebuie să se comporte guvernele statelor lumii în cazul unei pandemii. Iar prevederile de acolo sunt nu numai teribil de clare, ci și destul de precise în a demonstra cum legislația aceea are putere peste legislațiile țărilor semnatare. Și atunci, de unde și, mai ales, de ce acest circ continuu din jurul unor măsuri pe care Guvernul României le așteaptă votate de Parlament pentru a putea interveni în stoparea extinderii epidemiei? De ce este nevoie ca, într-un vid legislativ înfiorător, într-un haos fără precedent, să fim obligați să trăim și să ne mișcăm printre oameni infectați care au evadat pur și simplu din zonele în care erau izolați sau carantinați? Orice tâmpenie ar vota Curtea Constituțională, oare este normal ca un om ce se se știe bolnav, infectat, să ceară să fie externat din spitalul în care este izolat și tratat, doar pentru că așa a înțeles el că libertatea i-a fost dăruită, mult prea ușor, de o Curte Constituțională puternic politizată.
Vi se pare normal ca o mână de bezmetici să strige în Piața publică „Libertate” și să salute cu emfază luptele sângeroase din fața Parlamentului Serbiei? Sunt întrebări care nu numai că nu au un răspuns pertinent și salvator, dar care ne înfioară, ne produc fiori reci pe șira spinării. Dacă apropierea campaniei electorale și mai ales imbecilitățile caracteristice anilor electorali fac din COVID-19 un virus politic, asta nu înseamnă că oamenii normali, oamenii simpli și frumoși ai acestei patrii, trebuie să se simtă atât de relaxați încât să nege cu o și mai mare imbecilitate existența unui virus care ucide oameni pe tot globul.
Am ajuns atât de ușor de manipulat, atât de cretinizați de traumele politice din ultimii 30 de ani, atât de influențabili încât să aruncăm măștile de pe față și să ignorăm un virus care nu prea știe ce e aia politică, nu e nici de dreapta, nici de stânga, nici de centru, nu știe că vin alegerile, ci știe doar să ucidă. Dacă imbecilii, unii dintre ei, care ne conduc, sunt atât de iresponsabili, oare nu e nevoie ca noi înșine să respectăm minimele măsuri de protecție pentru a nu ne îmbolnăvi și pentru a nu-i infecta și pe alții? O altă întrebare la care niciun român nu vrea să răspundă!
Asistăm terifiați la plajele pline ochi cu turiști care nu mai țin cont de distanțare și nici de mască, la iresponsabili care musai trebuie să behăie în toiul nopții la Vama Veche și la tineri care umplu cluburile de noapte. Iar Guvernul e legat de mâini și de picioare de o lălăială ce nu se mai termină pe marginea unui proiect ajuns în Senatul României. Ce vrem, ce avem în capetele înfierbântate și unde vom ajunge, nimeni nu știe. Dar știm sigur că se va ajunge la o situație în care nimeni din Europa civilizată nu va mai dori să audă de noi, vom fi tratați precum leproșii continentului și ni se va spune la frontierele altora că nu avem ce căuta pe teritoriul lor.
În tot acest timp, virusul ucigaș a devenit și mai ucigaș și s-a transformat într-o marotă politică. Se face campanie pe seama unui virus, iar cei care-i relaxează mai tare pe românii inconștienți punctează mai bine. Jenant!