Ajunge! Nu credeți?

Înainte de campania electorală adevărată, dură și intrinsecă, niște personaje de tristă amintire au început, fără nicio jenă, să scoată capul și să ne explice, cu seninătate, că sunt oameni care aduc un suflu nou în politică. Se mândresc cu realizări din alte vremuri, multe dintre ele care nici nu le aparțin, ne spun povești despre seriozitate și demnitate politică și practic se cațără din nou pe neputințele, ignoranța și nesiguranațele noastre. Și, credeți-mă, o fac cu foarte mult har!

Din patru în patru ani avem alegeri locale, urmate, evident, de alegeri parlamentare. Oficial, un exercițiu democratic de excepție, dar neoficial o nouă păcăleală administrată cu cinism de aceleași personaje sumbre. Într-un fel sau altul, cu sau fără voia noastră, suntem păcăliți cu aceleași iluzii, amăgiți și duși cu zăhărelul, pentru a vota, efectiv, aceleași personaje sinistre.

Nu aș dori, însă, să generalizez și să vă dau de înțeles că episodul alegerilor locale este doar o mare piesă de teatru absurd și atât. Nicidecum! Printre cei care ne cer votul, răzbat și oameni serioși, oameni de bună-credință care vin cu idei noi, cu proiecte și cu soluții. Dar cei mai mulți dintre acești vizionari nu reușesc să se impună și să convingă electoratul avid de senzațional, de poleială și de ipocrizie. Degeaba le-am explicat oamenilor, de fiecare dată, că avem nevoie de viziune, de soluții, de proiecte reale de dezvoltare! Nimeni nu a putut să vadă mai sus de pomana electorală sau de amintirea unor bănci montate prin parcuri sau a unor edificii minore, clădite de primari manipulatori și plini de cel mai fals spirit gospodăresc.

Niciunul dintre marii primari care vin acum, cu o nerușinare colosală, să ne ceară votul, nu ne spun franc în față ceva ce este cât se poate de simplu: Au descoperit că moda edililor-șefi din anii 90 nu mai ține, nu mai contează cele câteva mici realizări de unde edilii de înfruptau, după care se odihneau în fotoliile lor relaxante din birourile Primăriei. Primarii de după anul 2000 au realizat că, făcând fel și fel de lucruri, deschizând șantiere prin toată urbea și executând parcuri cu bănci pentru pensionari, străzi asfaltate cu scuaruri pline de flori și fântâni arteziene multicolore, au posibilitatea de a multiplica parandărătul. Nimeni nu i-a întrebat pe domnii primari cât costă platanii, cât costă trandafirii aduși de prin Italia sau de ce a fost nevoie să tocăm zeci de milioane de euro pe stadioane care nu folosesc niciunei echipe locale.

Oamenii locului doar au văzut poleiala și strălucirea efemeră a unor realizări pe care nu le mai văzuseră, cel mai probabil, decât prin alte orașe europene, în timpul unor excursii. Nu știm și nici nu vrem să punem întrebări aleșilor noștri. Să îi întrebăm cât au costat kitsch-urile cu care vin să ne ia ochii! Nu, noi știm, ca popor, să emitem același tembelism care deja mă scoate din minți: „Lasă dom’le, ce dacă a furat, că a făcut și pentru noi!”. Și îl mai alegem încă o dată pe cameleon, el mai poleiește câteva kitsch-uri, ne mai ia ochii, după care se umflă de șpăgi. După ce se blindează de bani, dă fuga prin marile orașe să investească: deschide ceva localuri prin Timișoara, cumpără ceva pe la Viena, ridică vile prin toate zonele pitorești pe care le poftește și ajunge să creadă că este un fel de zeu, un fel de barosan căruia i se cuvine totul. Începe să devină din ce în ce mai arogant, din ce în ce mai greu de găsit și din ce în ce mai nesimțit. Dar are și motive: O mână de ingnoranți îl tot votează pentru florile, copăceii și băncuțele de prin parcuri.

Bunăoară, un personaj apropiat de descrierea de mai sus, vine să ceară votul severinenilor, după patru ani de absență, de huzur permanent, după patru ani în care l-a durut undeva într-un loc mai intim de poporul muncitor și în care și-a cheltuit parandărăturile cu pasiune. Acum vine să ne amintească, de la balconul tuturor vilelor de pe cuprinsul patriei, că este un gospodar nemaivăzut, este omul providențial și candidatul cel mai nimerit. Poate că se apropie de fundul sacului sau poate că îi e dor de puterea de altădată, nu mai contează! Contează doar că are tupeul să ne mintă frumos, iar noi avem proasta inspirației de a-l crede necondiționat.

Ba mai mult, nu se mulțumește ipocritul cu propria lui deșănțare, ci se înhăitează cu alți elefanți pe care vrea să îi pună în vârful piramidei. Se iau de mână, fără bun simț, fără remușcări și fără vreo urmă de conștiință și ne spun că sunt echipa providențială, echipă care ne va aduce izbăvirea și ne va scoate din rahat. Iar mulți dintre neghiobii aceste nații se uită în gura lor și bat din palme.

Măi derbedeilor, expiraților și mincinoșilor, chiar nu vă e rușine, chiar nu mai aveți nimic sfânt? Nu credeți că ajunge? Nu credeți că ar fi cazul să dispăreți totuși cu decență din calea noastră și să vă vedeți în continuare de milioanele voastre de euro, de fetițele voastre, descoperite la bătrânețe, și de luxul vostru? AJUNGE, GATA! DISPĂREȚI ODATĂ!

Citit 503 ori Ultima modificare Duminică, 05 Iulie 2020 23:28
Etichetat cu
Romeo Crîșmaru

"A fi politician înseamnă să fii capabil să spui dinainte ce-o să se întâmple mâine, săptămana viitoare, luna viitoare, anul viitor. Iar apoi să poți explica de ce nimic din toate astea nu s-a întâmplat."

- citat de Winston CHURCHILL

Website romeocrismaru.blogspot.ro

Lasă un comentariu

Jurnal.Mehedinti

Jurnal Mehedinți este conceput ca un portal media ce își dorește să aducă în presa locală o dinamică nouă si un format atractiv.
 
    Tel: +40 728317685
Email: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Foto

Top
We use cookies to improve our website. By continuing to use this website, you are giving consent to cookies being used. More details…