Mulți dintre românii normali la cap așteaptă cu groază momentul trecerii pragului dintre ani. Cei care mai au și animale de casă, închid cu spaimă ferestrele și se ascund în locuri sigure. Timp de câteva ore, în jurul miezului nopții, atmosfera devine una incendiară, la propriu, una de război total. Mii de petarde, marea lor majoritate total interzise, pocnesc sinistru, produc incendii, groază și seamănă o panică de nedescris. O altă categorie de artificii ajung să incendieze vegetația uscată din jurul blocurilor și pun în pericol rețelele de alimentare cu gaz și chiar izolațiile termice ale imobilelor. Dacă nu ai mașina parcată cât mai departe sau dacă ești atât de prost inspirat încât să ieși afară la miezul nopții, șansele de catastrofă sunt iminente. Citeam o știre în care se spune despre niște scelerați care au pus o petardă aprinsă în gura unui câine, sau de alții care au incendiat zona din fața unui bloc, fiind nevoie de intervenția pompierilor.
În fața blocului în care locuiesc, un alt scelerat a aruncat un soi de artificii de pe balcon, care au incendiat frunzele uscate din fața blocului, în timp ce vântul sufla cu putere. Doar intervenția promptă a unor vecini a reușit să evite o tragedie. Mai avem și o altă categorie de teribiliști, cei care ajung la urgență cu ochii scoși, cu capul spart sau cu arsuri grave, datorită acelorlași petarde. De ce se întâmplă asta? Ce plăcere morbidă o fi aceea a declanșării unui adevărat război, doar pentru a face din momentul magic al Anului Nou, unul sinistru? Greu de spus!
Ce putem spune, însă, cu siguranță, este faptul că în țările civilizate se aruncă cu artificii comercializate cu mare grijă monitorizate atent. Nu găsești petarde la colțul străzii în orașele europene și nici tuciurii care să îți vândă bombe. Poliția și celelalte autorități gestionează dur fenomenul, iar cei care ar îndrăzni să aducă pe piața neagră astfel de „bombe”, ar plăti foarte scump. Mai mult, gestul de a arunca o petardă de proporții uriașe în stradă îți va aduce, într-o țară civilizată, nu numai oprobiul vecinilor, ci și toate autoritățile posibile pe cap, autorități care te vor duce cu siguranță direct în arest. În schimb, la noi, bubuiturile, exploziile devastatoare, mizeria aceasta denumită distracție, nu supără pe nimeni: nici poliția, nici autoritățile și nici măcar părinții care le dau drumul afară copiilor cu buzunarele pline de bombe, ba chiar se amuză de pe balcon când puștii asurzesc întreg cartierul.
Mi-am petrecut Revelionul în Serbia, la Kladovo, foarte aproape de malul drept al fluviului. La miezul nopții am ieșit afară și am constatat că, în timp ce în jurul meu nu pocnea nicio bombă, nu exista riscul de a te trezi că o petardă ce explodează în apropiere îți sparge timpanele, dincolo, pe malul românesc al Dunării, începuse războiul, iar exploziile sinsitre se auzeau numai de acolo.
Oare de ce am ajuns să ne distrăm atât de urât? Oare de ce nu poate nimeni să interzică această mizerie din noaptea de Anul Nou și oare de ce nu se dau amenzi uriașe pentru cei care se distrează în acest fel? De ce autoritățile se complac să tolereze aceste barbarii? Sunt întrebări care nu își au răspunsul neapărat în zona legislativă, ci mai degrabă în cea educațională. Când îți iei copilul și ieși cu el pe balcon, jumătate beat, cu paharul și țigara în mână, și arunci petarde ca scelerații, cu siguranță acel copil va face la fel, va găsi că este o experiență palpitantă și va avea și scuze: AȘA A VĂZUT LA MAMA ȘI LA TATA!
Din păcate, barbaria, nesimțirea, intoleranța și promiscuitatea acestui popor au rămas la fel și nu vor putea fi eradicate decât prin două metode: EDUCAȚIE și AMENZI URTURĂTOARE!