De ceva vreme particip ca reporter la ședințele Comisiei de Dialog Social de la Instituția Prefectului Mehedinți. Recunosct că, inițial, mi s-a părut o pierdere de timp prezența la astfel de ședințe, dar ceva mai târziu a încept să îmi placă atmosfera de acolo. Și spun asta, în sens negativ, din păcate! Adică e vorba doar de plăcerea organică de a te mai distra puțin în timpul unei zilei în care trebuie oricum să fii pe recepție la valul de informații ce pot deveni sau nu știri. Dacă nu ar fi de plâns, ceea ce se petrece la aceste ședințe, am râde copios cu toții. Doar că nu poți râde știind că nu te afli la o comedie jucată pe scena unui teatru, ci la o bășcălie pe bani publici, pe structura de timp a cetățenului simplu și onest al acestui județ.

O comisie de dialog social, înființată cu bună credință de Instituția Prefectului, tratată cu seriozitate și bun simț de prefectul județului, ajunge de fiecare dată să se transforme într-un teatru absurd, într-o scenetă de prost gust, la care trebuie să înghițim glume proaste, dialoguri sterile și filosofii inutile din partea celor care reprezintă partenerul de dialog social din partea societății, a publicului, al clasei muncitoare. Tot felul de lideri sindicali, mai vechi decât istoria, coborâți, unii dintre ei, din structurile sindicalismului comunist (UGSR) vin la comisia, ajunsă de râsul lumii, pentru a reprezenta centrale sindicale cu nume grele, precum CNSLR FRĂȚIA, CARTEL ALFA, Confederația Sindicatelor Democratice din România, Confederația Sindicală MERIDIAN, etc. În fața acestor reprezentanți, mofturoși, pretențioși, uneori chiar nervoși, prefectul aliniază șefi de servicii deconcentrate, reprezentanți ai autorităților administrației publice locale, care e musai să vină cu lecția făcută, să prezinte rapoarte stufoase, să dea explicații distinșilor șefi de sindicate, ba chiar să le facă pe plac, să manifeste respect și să le dea ascultare. Nu ar fi, până aici, nicio problemă dacă atitudinea de superioritate și exigență a sindicaliștilor ar fi una corectă, în beneficiul oamenilor și în spiritul dialogului social corect și pertinent. Doar că șefii de deconcentrate se aliniază în fața unor bufoni, a unor dinozauri sindicali care, în cea mai mare măsură, trăiec în siajul unor vremuri demult apuse și cer imposibilul sau nu cer mai nimic, ci doar fac bășcălie sau se prostesc, precum copiii de grădiniță.

Ei bine, la ultima ședință, dinozaurii au vrut musai să știe care este starea infrastructurii rutiere din județ și au cerut prefectului să le aduca la masa discuțiilor decizionali care se ocupă cu infrastructura. Iar prefectul i-a adus și nu oricum, ci cu analize bine structurate și statistici amănunțite. Reprezentantul Consiliului Județean și cel al Primăriei Severin au explicat pe larg, cu date și cifre, cu estimări și aspecte analitice cum stăm la capitolul infrastructură. Numai că, în loc să pună întrebări pertinente, bufonii sindicali au început să pună întrebări de dragul întrebărilor sau întrebări absolut enervante. Bunăoară, un sindicalist mai vechi decât istoria, pe numele său Mihai Dima Caravețeanu, a vrut să știe de ce un tronson de drum, asfaltat de vreo câțiva ani, nu e asfaltat. Când a priceput că este totuși asfaltat a concluzionat că e bine dacă e așa. După care, ca să se audă vorbind, a mai precizat, ridicând tonul, că abandonul școlar estimat de 10 la sută nu e bun, ci trebuie ca acesta să fie de 90 la sută. La o asemenea bazaconie, prefectul a început să râdă, atât cât îi permitea statutul de partener în acel dialog infantil. Dar nu e singura situație penibilă creată de sindicalist. În altă ședință a cerut modificarea Cosntituției, pe motiv că nu e scrisă corect gramatical!? Mai exact, mare e grădina lui Dumnezeu!

După toate aceste fapte, te întrebi cu mânie totuși, cui folosește acest dialog tembel, steril și plin de poante răsuflate și de ce mai are el loc dacă oricum este inutil. Oare nu ar fi cazul ca prefectul să termine cu această comisie fără rost, fără noimă și fără parteneri reali de dialog social?