Emanuel Petrovici este un băiețel drăgălaș, de numai un an și opt luni, din municipiul mehedințean Orșova. Pentru el, copilăria s-a oprit brusc la vârsta de numai 4 luni, atunci când mama a observat că nu îți putea ridica căpșorul și că trupul îi era moale. A umblat cu copilul prin mai multe spitale, printre care și celebra clinică de pediatrie din Timișoara, „Luis Țurcanu”. Pentru Emanuel, diagnosticul medicilor avea să fie, însă, unul cumplit: Amiotrofia spinală, AMS tip 1 Werdnig – Hoffmann, o boală genetică necruțătoare.

Potrivit dicționarelor medicale, este vorba de cea mai severă din punct de vedere al evoluției și prognosticului. Debutul este înainte de împlinirea vârstei de 6 luni, dar mulți au semnele de boală încă de la 3 luni. Copilul este moale, mișcările sunt sărace, sunt prezente în special distal la nivelul mâinilor și picioarelor, abdomenul este proeminent. Nu-și poate ține capul, dacă e ridicat în șezut, cade în față. Membrele pot fi mobilizate pasiv cu foarte multă ușurință la nivelul articulațiilor, musculatura este moale, fără tonus. Are tulburări de înghițire. Plânsul este fără vigoare, tusea este ineficientă. Afectarea musculaturii duce la deformari ale scheletului: înfundarea sternului, scolioza, cifoscolioza. Musculatura respiratorie este afectată ultima. Nu prezintă tulburări de sensibilitate. Intelectul este normal. Este forma cea mai severă de boală, cei mai mulți pacienti decedând până la vârsta de 18 luni, prin insuficiență respiratorie.

Acestea sunt datele unei boli cumplite, date pe care mama le cunoaște în detaliu și despre care spune că nu dau nicio speranță de viață puiului ei. Poate doar vreo minune îl mai poate salva pe micuțul Emanuel de implacabila soartă, însă părinții și bunicul din partea tatălui mai cred încă într-o salvare, poate la vreo clinică din lumea civilizată. „Am văzut că există un medic în SUA, este de origine indian, care tratează această boală, dar cum să ajungem noi până acolo? Suntem săraci și necăjiți, abia ne permitem tratamentul extrem de costisitor care îl ține în viață pe micuțul nostru”, spune bunicul, încercând cu greu să își oprească lacrimile.

Familia Petrovici trăiește într-un apartament închiriat la Orșova, iar tatăl copilului muncește cu ziua, după ce firma de construcții la care lucra, s-a închis și nici măcar nu a fost în stare să îi plătească salariul datorat. Mama micuțului Emanuel stă zi și noapte la căpătâiul lui. Veniturile totale ale tinerei familii se ridică undeva la 1.000 de lei, în condițiile în care aparatele cu care respiră copilul sunt închiriate de la o firmă de profil din Timișoara, iar chiria lunară este de circa 2.000 de lei. La aceste costuri se mai adaugă și altele legate de medicamente, dispozitive medicale și multe altele. Pe tinerii părinți îi mai ajută și bunicul, însă acesta spune că și veniturile sale sunt foarte mici.

Din păcate, după stăruințe îndelungate și după ce au fost ajutați de oameni cu mult suflet, părinții au reușit să depună un dosar la Casa de Asigurări de Sănătate Mehedinți, de unde primesc circa 700 de lei pe lună. Restul banilor îi suportă, numai Dumnezeu știe de unde! Unul dintre oamenii cu suflet care a ajutat familia să răzbească prin hățișul birocratic și să înmoaie rigiditatea autorităților medicale, dar care a ajutat și material familia este managerul Muzeului Regiunii Porților de Fier și consilier municipal la Orșova – Doinița Mariana Chircu.

Imagini cumplite

Acasă la Familia Petrovici, tristețea este cuvântul de ordine. În camera în care micul Emanuel își trăiește copilăria chinuită, mama abia își stăpânește lacrimile, dar încearcă să fie tare. De pe pat, copilul ne privește, cu ochișorii săi triști, cu mare atenție,,urmărind toate mișcările din jurul lui. Înțelege tot și încearcă să comunice cu noi. La un moment dat se sperie de blitz-ul aparatului foto, iar bunicul îl liniștește, cu cuvinte drăgăstoase. Îl mângâie neputincios și aprope că și-ar dori să îl ridice în brațe,dar nu o poate face, deoarece copilul respiră printr-un furtun conectat la aparate, ce îi pătrunde direct în trahee. Se întoarce cu spatele, bărbat în toată puterea, și plânge ca un copil. „Dumnezeu să vă ajute! Vă mulțumim că ați venit!”, îmi spune bărbatul și până să încerc să pornesc camera video, îmi dau și mie lacrimile, mai ales că micul Emanuel, care înțelege tot, având intelectul normal, simte, pe de o parte, tristețea bunicului, iar pe de altă parte realizează că sunt străin în universul lui și parcă vrea să plângă. Nu o face însă! Poate că bietul de el nici măcar să plângă nu mai poate!

Ceea ce simți la plecarea din acea cameră, este înfiorător, sfâșietor!

PUTEȚI AJUTA FAMILIA PETROVICI, DIN ORȘOVA, SĂ CREADĂ PÂNĂ LA CAPĂT ÎN ȘANSA DE A-L SALVA PE EMANUEL!

DACĂ AR AVEA CEI 11.000 DE EURO SĂ CUMPERE APARATELE CU CARE RESPIRĂ COPILUL NU AR MAI FI TERORIZAȚI DE CHIRIA IMPARDONABILĂ, PE CARE FIRMA DEȚINĂTOARE A APARATURII LE-O PERCEPE FĂRĂ NICIO MILĂ.

PUTEȚI AJUTA ACEASTĂ FAMILIE ȘI ACEST COPIL, SĂ RESPIRE ȘI SĂ TRĂIASCĂ, SPRIJININD-O SĂ POATĂ AJUNGE CU COPILUL ÎNTR-O CLINICĂ DE SPECIALITATE DIN LUME, DEPARTE DE MIZERIA SISTEMULUI SANITAR ROMÂNESC, UNDE EMANUEL CHIAR POATE MURI CU ZILE!

TREBUIE DOAR SĂ DONAȚI ORICE SUMĂ DE BANI, ORICÂT DE PUȚIN, DUPĂ POSIBILITĂȚI, ÎN CONTUL FAMILIEI PETROVICI.

RO21RNCB0104134578220002, CONT ÎN LEI, DESCHIS LA BCR – GROUPE SOCIETE GENERALE, PE NUMELE PETROVICI DRAGUTIN EMANOIL CORNEL

AJUTAȚI-L PE EMANUEL SĂ RESPIRE! AJUTAȚI-L PE EMANUEL SĂ TRĂIASCĂ!