Ambiția UE de a deveni primul continent neutru în materie de carbon este lăudabilă. Pentru noi, europenii de azi, dar și pentru generațiile viitoare acest program înseamnă șansa la o viață mai sănătoasă.
Dincolo de asta însă, UE trebuie să aibă în același timp grijă ca măsurile de punere în aplicare a Pactului Ecologic (Green Deal) să nu pericliteze mobilitatea și conectivitatea în Europa. Tocmai pentru a preveni asemenea efecte nedorite, Grupul PPE din Parlamentul European a adoptat documentul de poziție ”Mobilitate și Transport până și după 2030”, al cărui coordonator sunt și care stabilește prioritățile grupului PPE pentru modernizarea și eficientizarea transportului rutier, aerian, feroviar, pe apele interioare, maritim și multinodal.
Pornind de la aceste priorități, în cadrul reuniunilor recente pe care le-am avut cu oficialii din domeniul transporturilor din Comisia Europeană, am subliniat că reglementările propuse de Comisie legate de Green Deal trebuie să se refere la mediu, dar și la transporturi, astfel încât competența să poată fi împărțită în Parlament între Comisia de mediu (ENVI) și cea de transporturi (TRAN). În timp ce ENVI se concentrează pe probleme de mediu, TRAN ia în considerare consecințele măsurilor de mediu asupra industriei.
Pentru Parlamentul European, anul 2021 înseamnă multe dezbateri și voturi cu privire la reglementările legate de combustibili, revizuirea rețelelor de transport, noile niveluri de emisii generate de autoturisme, comerțul cu certificate în transportul aerian și maritim etc. Vorbim despre dosare legislative de o importanță capitală pentru industria transporturilor, iar TRAN trebuie să aibă un cuvânt greu de spus.
În acest context, există tendința de a pune aviația într-un con de umbră, din cauza nivelului de emisii din acest domeniu, comparativ cu calea ferată, de exemplu. Așa ceva nu trebuie să permitem să se întâmple! Este clar pentru toată lumea: toate modurile de transport trebuie să devină mai ecologice, într-un mod durabil. Sustenabilitatea industriei aeriene europene poate contribui la redresarea economică post-pandemică a Uniunii Europene. Aviația se află sub o presiune imensă, într-un moment în care se suprapun trei factori: criza sănătății, atingerea obiectivelor de mediu și de digitalizare și creșterea concurenței internaționale.
Cu siguranță, această competiție va crește pentru companiile europene ca urmare a cerințelor Green Deal, a digitalizării și a efectelor pandemiei. Or, companiile aeronautice din țările arabe, de exemplu, nu trebuie să se adapteze la Green Deal, iar asta se traduce printr-un avantaj competițional în raport cu industria europeană.
Cuvântul cheie este durabilitatea. Iar pentru asta, avem nevoie de cercetare și de un buget adecvat pentru întreprinderea comună Clean Sky 2, al cărei obiectiv este dezvoltarea de tehnologii care să reducă emisiile generate de sectorul aviației.
Pentru a menține competitivitatea industriei aeronautice europene, fiecare măsură propusă pentru atingerea obiectivelor de mediu și a obiectivelor digitalizării trebuie luate pe baza evaluărilor de impact. Și aceste evaluări de impact trebuie să urmărească atât obiectivele de mediu și de digitalizare, cât și menținerea competitivității și a locurilor de muncă.
În mod clar, pentru a menține competitivitatea industriei aeronautice europene, Uniunea trebuie să acționeze simultan în două direcții:
1. pe plan intern, prin creșterea finanțării pentru cercetare și inovare, căci noile tehnologii sunt esențiale în tranziția către zero emisii și digitalizare;
2. la nivel global, Uniunea trebuie să aibă o voce mai puternică în promovarea CORSIA (Schema de compensare și reducere a emisiilor de carbon din aviație) și să introducă norme comune pentru competitivitate.
Pentru a avea succes, UE și statele membre trebuie să vorbească și să acționeze cu o singură voce. Din păcate, există tendința de a susține interesele naționale în detrimentul celui european. Experiența pe care am avut-o în timpul negocierilor pentru Cerul unic european 0 SES2 + și rezultatul, încorporat în textul regulamentului adoptat de Consiliu, este cel mai bun exemplu al acestei tendințe. Consiliul a votat un SES2 minus în loc de SES2 plus!
În timpul negocierilor din Parlament, multe dintre amendamentele depuse legate de gestionarea traficului aerian au fost în sensul revenirii la abordările naționale, ceea ce este, în opinia mea, un regres. Aceste poziții naționaliste nu au nimic de-a face cu naționalismul în sens clasic, ci doar cu păstrarea privilegiilor și banilor la nivel național și creșterea acestor sume pe cât posibil. Dar să nu uităm că banii provin de la pasageri, de la cetățeni. Le oferim ceva mai bun dacă creștem prețurile? Vor putea face față acestor creșteri de preț?
Aș încheia spunând că UE trebuie să conștientizeze în mod clar că economiile europene nu pot supraviețui fără o aviație competitivă și că prețul decarbonizării nu trebuie plătit de către cetățeni.
Marian-Jean Marinescu
Coordonatorul Grupului PPE în comisia TRAN a Parlamentului European, președinte al Intergrupului Cer și Spațiu din Parlamentul European