De mai bine de două decenii, într-o perpetuă indolență, vecină uneori cu nesimțirea, niciunul dintre aleșii locali ai comunei Husnicioara nu s-au sinchisit să își amintească de faptul că în această comună din zona submontană a județului Mehedinți există sate spre care drumurile de acces sunt impracticabile aproape în orice sezon, în special atunci când plouă mult sau iarna. De fiecare dată când vremea este potrivnică, locuitorii acestui colț de țară rămân complet izolați, iar deplasarea se face numai pe jos sau cu căruța. În aceste sate, desprinse parcă din Evul Mediu, mai pot fi văzuți și astăzi oameni mergând călare sau cortegii funerare care se aliniază în urma carului cu boi ce trepidează din toate încheieturile, riscând să împrăștie pe pantele nămoloase trupul celui trecut în neființă.
Uitați de lume și de soartă
Unul dintre cele mai vitregite sate ale comunei Husnicioara este Celnata, localitate așezată pe culmea unui deal, la circa 5 – 6 kilometri de ceea ce pe vremuri era mândria industriei miniere din Mehedinți, Exploatarea de Carieră de suprafață. Oamenii acestor locuri au trăit ceva mai bine în vremea în care erau în exploatare cariera de suprafață, dar și mina de la Dumbrăvița, pe lângă care mulți dintre săteni au reușit să găsească un loc de muncă bine plătit și să beneficieze la bătrânețe de o pensie ceva mai consistentă. Mai mult, tot Exploatarea Minieră Mehedinți a fost și cea care a betonat drumul către mina de la Dumbrăvița, acest drum fiind și astăzi accesibil datorită acelor timpuri. După revoluție, de această localitate a uitat toată lumea, incluisiv primarul și consilierii comunei Husnicioara.
Satul Celnata de află la circa 18 kilometri de Drobeta Turnu Severin, pe cel mai scurt dintre trasee, acela care trece prin Cerneți,Valea Copcii, către comuna Husnicioara, mai exact pe DJ 607 A. Din acest drum, pe o arteră ce a rămas pavată cu plăci de beton, din vremea când Mina Dumbrăvița era exploatată, drumul către Celnata începe cu o cale îngustă și pietruită ce coboară brusc, pentru ca mai apoi, la fel de brusc, să urce către primul dintre cele două dealuri care străjuiesc satul. Vara, atunci când nu plouă, drumul este cât de cât accesibil, dar dacă nu ai un autoturism de teren, slalomul printre gropi poate deveni un sport extrem. Din păcate această cale de acces a fost obturată recent de o alunecare de teren de peste 4 metri, iar cei care se încumetă totuși să folosească acest traseu, trebuie să ocolească, prin satul Oprănești, pe un drum forestier, amenajat la repezeală, după dezastrul de pe DJ 607 A. Pe aici, distanța este, acum, de circa 25 de kilometri.
O altă variantă, cu infrastructura ceva mai bună, este aceea a ocolirii prin Prunișor – Peri, însă distanța se dublează.
Drum inaccesibil tocmai la final
O a treia rută, ce ar putea fi cea mai ușor de abordat pentru cei care vor să ajungă în satul Celnata este Severin – Malovăț – Negrești – Celnata. Spunem că ar putea fi mai ușor de abordat, deoarece de la Severin și până la Negrești, drumul este asfaltat. Din Negrești, de unde ar mai fi doar 2 – 3 kilometri, DC 17A trece printr-un lăstăriș și nu a fost niciodată reparat sau amenajat. Seamănă izbitor cu un drum forestier de cea mai proastă calitate, din acelea pe care pasionații de off-road aleargă cu mașini 4 x 4. Nici în vreme de secetă, când pe aici nu este pic de noroi, drumul nu se poate parcurge decât cu mașini de teren bine echipate, cu căruța sau pe jos, datorită denivelărilor masive rămase din anotimpul ploios.
Dacă plouă, așa cum a plouat în primăvara acestui an și la începutul acestei veri, drumul dintre Negrești și Celnata devine doar o potecă mizerabilă și înfiorătoare. În aceste cazuri, este exclus ca o ambulanță să poată ajunde către Celnata pe acest traseu, iar dacă a plouat sau dacă este zăpadă, nici pe celelalte trasee nu se mai poate ajunge, iar oamenii rămân complet izolați. Cei care mai doresc să se aprovizioneze, deoarece în Celnata nu mai este nici magazin sătesc, trebuie să apeleze la rudele din oraș sau să parcurgă drumurile infiorătoare care fac legătura cu satele învecinate.
Satul de la periferia comunei și a civilizației
Satul Celnata pare să fie lovit de un ghinion cu iz teritorial-administrativ, în ceea ce privește lăsarea lui la marginea civilizației rurale europene a secolului XXI. Deși între Negrești și Celnata nu sunt decât 2 sau maxim 3 kilometri, cele două sate aparțin de două comune diferite. Negrești este arondat comunei Malovăț, iar Celnata este arondat comunei Husnicioara. În aceste condiții, DC 17A este desfundat și impracticabil exact la granița dintre cele două comune, iar partea cu aspect medieval aparține de Husnicioara. Între Malovăț și păduricea care desparte satul Negrești de satul Celnata, DC 17A este asfaltat până la intrarea în Negrești și apoi pietruit până la ieșirea din sat spre Celnata. De cum ai trecut hotarul dintre cele două comune începe coșmarul.
Nepăsarea administrației locale din Husniocioara este atât de crasă, încât niciodată, în ultimele două decenii, nu s-a obosit să împrăștie o mașină de piatră care măcar să astupe craterele de pe acest așazis drum comunal. Asta ca să nu mai vorbim de un alt gen de nesimțire, acela al tractoriștilor care atunci când trec de pe o parte pe cealaltă a drumului, uită să ridice plugul și mai trag câte două trei brazde peste calea de acces și așa destul de amărâtă.
La ultimele alegeri locale, cele din 5 iunie 2016, locitorii comunei Husnicioara au ales un alt primar, în persoana domnului Emanoil – Petrișor Crețescu, întrerupând dinastia familiei Rujoi la vârful administrației locale. Noul primar a promis în campanie că va repara acest drum care constituie o rușine pentru comună, iar acestă promisiune pare să fi făcut diferența la urne, în condițiile în care fostul edil-șef – Claudiu Rujoi nu se baza niciodată pe voturile sătenilor din Celnata.